Luni, 13 noiembrie 1939
La inceputul lui 1914, doi petitori regali – Nicolae II, ultimul tar al tuturor Rusiilor, si Maria, pe atunci principesa mostenitoare a Coroanei Romaniei, cu origini britanice – s-au pus de acord si au decis ca ar fi bine pentru ambele tari daca fiul cel mare al Mariei, Carol, si fiica cea mare a lui Nicolae, Olga, se vor casatori. Pentru a da un start relatiei, Maria si sotul ei, printul de coroana Ferdinand, l-au dus pe Carol intr-o excursie la Tarskoe Selo, palatul de iarna al tarului de la marginea Sank Petersburgului, iar ulterior Majestatea Sa imperiala si familia au vizitat casa regala a Romaniei la Constanta, la Marea Neagra.
Principalul impediment din acest plan, totusi, a fost acela ca printul Carol, care pana la urma era cel care trebuia sa faca cererea in casatorie, a refuzat. Avea 20 de ani pe atunci, iar parintii sai indulgenti ii permisesera? deja de cinci ani sa guste din placerile Bucurestiului, asa ca incepuse sa arate independenta in decizii cu privire la femeile pe care le dorea. In loc sa fie interesat de mai degraba stearsa si osoasa mare ducesa Olga, el s-a inamorat de mai simpatica si mai enegica mare ducesa Tatiana, a doua fiica a tarului. Dar cum acest fapt nu era in program, petitorii au renuntat la toata afacerea, iar Majestatea sa imperiala si-a exprimat in detaliu dezgustul sau nu doar pentru Carol, ci si pentru intreaga familie regala romaneasca prin gravarea uneia dintre foarte rarele sale epigrame: „Romania! Nu este un stat, nici o natiune, este o profesie.”
Dar dificilul print din Balcani avea sa rada la urma pe seama Imparatului Sfintei Rusii. Pana in 1918, Nicolae Romanov isi pierduse sluba si viata; pana in 1930, Carol Hohenzollern nu doar ca era cat se poate de viu, dar dupa patru ani si jumatate de autoexil, s-a intors in Bucuresti, capabil sa-si descrie cu exactitate profesia in fata functionarilor cu recensamantul: „in mare parte rege”, dar in al doilea rand „fermier”. Tarul si-a pierdut tronul in primul rand pentru ca nu si-a cunoscut meseria. Romania si lumea s-a convins gradual ca Fermierul-Rege Carol stie integral toate intrarile si iesirile pozitiei de Rege din Balcani.
Vecini lacomi. E nevoie de munca si abilitati remarcabile pentru a fi un conducator balcanic in aceste zile. In special in Romania, functia nu va deveni mai usoara in urmatoarele luni. Batranul „Playboy al Balcanilor”, acum la 46 de ani, conduce o tara de 20.000.000 de oameni, ale carei 113.884 mile patrate, bogate in petrol si cereale, nu sunt doar cele mai prospere din aceasta parte a lumii, dar si cele mai ravnite de catre vecini lacomi.
Dintre cele patru natiuni cu care se invecineaza Romania (Rusia, Ungaria, Iugoslavia, Bulgaria)? doar Iugoslavia poate fi considerata in mod categoric prietenoasa. URSS nu a renuntat nicioata la pretentiile sale fata de Basarabia in est, iar saptamana trecuta romanii s-au temut ca de indata ce Iosif Stalin va termina discutiile cu liderii finlandezi, va trimite dupa ministrul de Externe al Regelului Carol al II-lea, Grigore Gafencu. Nici un moment nu a uitat Ungaria ca tratatele de la Trianon si Versailles i-au luat Transilvania si au dat-o Romaniei. Dar cei mai iredentisti dintre toti sunt bulgarii, care au insistat ani la rand ca provincia subestica Dobrogea, pe care Romania a pus mana in al doilea razboi balcanic din 1913, sa le fie inapoiata.
Nu doar vecinii Romaniei sunt surse de neliniste. Nazistii inca mai stau cu ochii pe Romania si, desi mutarea? rapida a Rusiei din sudul Poloniei a tinut Germania departe de granita Romaniei, cu mai putin de doua luni in urma agentii nazisti din Romania l-au asasinat pe premierul Armand Calinescu si au incercat o lovitura de stat in Bucuresti. Intre timp, Rusia continua sa atate agitatia comunista printre taranii romani. Intre timp, Marea Britanie si Franta – care au garantat granitele Romaniei si care detin o parte consistenta din sondele ei de petrol – concureaza impotriva tratatului de comert german pentru o portie cat mai mare din productia romaneasca.
Parisul Estului. Nu e de mirare ca pe holurile si in barul faimosului Athenee Palace din Bucuresti roiesc noaptea si ziua la fel mai multe grupuri de spioni, agenti, cumparatori, diplomati, ziaristi decat a fost vreodata intr-un Grand Hotel. Pe intortocheata Cale Victorie – cu mai putin de 20 de ani in urma doar o artera care se distingea prin praful din timpul verii si noroiul de iarna – francezi intriganti se ciocnesc de viclenii germani, britanici complotatori se intalnesc cu contracomplotisti rusi.
Nici un oras nu este mai agitat si nici o capitala europeana? nu este in prezent mai frivola si mai relaxata. Fara pene de curent, fara interdictii de a iesi din casa, fara cartele de ratie de care sa se preocupe, cei 900.000 de cetateni sofisticati, usuratici si senzuali ai Bucurestiului castiga in sfarsit titlul pe care si l-au asumat cu mult timp in urma dar nu l-au meritat niciodata – „Parisul Estului”. Barul Nippon, localul preferat de barbati singuri, hedonisti, si Colorado, cabaretul mai respectabil si elegant, sunt deschise in noapte pana la 5.30 a.m. Dinspre partea mai putin obraznica a Bucurestiului, politicieni seriosi se relaxeaza la faimoasa Café Capsa. Marea si dichisita terasa de la Cercul Militar, dand spre Calea Victoriei, este plina noaptea cu splendizi ofiteri in uniforma si femei imbracate cu gust. Caviar, fripturi in sange, produse de patiserie? din care frisca da pe afara – toate interzise in multe zone speriate de razboi – pot fi comandate pe acordurile unei orchestre tiganesti.? In magazine poate fi cumparat aproape orice, de la pasta de dinti facuta in SUA la cele mai fine vinuri de la viile Regelui.
Cu natiunile ingrijorate care se lupta pentru productia sa, bursa din Bucuresti a explodat cum rar s-a intamplat in trecut. Moneda Romaniei este controlata, dar o bursa neagra functioneaza din plin si vizitatorul Bucurestiului cu valuta in buzunar nu are nici o problema in a lua legatura cu oameni dispusi sa le ofere de doua sau chiar de trei ori rata de schimba „oficiala”. (De exemplu: oficial, un dolar este cotat la 140 de lei; la bursa neagra un dolar poate aduce pana la 400 de lei). Piata de bijuterii e animata de aristocratii polonezi care pot aduce cu ei doar obiecte mici, pe care le pot transporta cu mana sau in buzunare.
Intre timp, Bucurestiul trece printr-o asemenea transformare ca refugiatii polonezi din ora? s, abia veniti din Varsovia, s-au intrebat daca nu cumva bombardierele naziste au trecut pe acolo. Calea Victoriei? este pe jumatate asfaltata, iar micile curbe ale strazii sunt indreptate. Un bulevard larg este taiat prin cartierul vechiului bazar evreiesc. Raul Dambovita, un canal murdar lung si deschis care imparte orasul, este acoperit de o artera larga.
O operatiune majora este intreprinsa de asemenea si la Palatul Regal, care urmeaza sa aiba doua noi aripi simetrice si, cand va fi gata, va arata ca un mic Buckingham. Pentru a incheia lucrarile in timp record, turele de noapte lucreaza sub lumina felinarelor. Peste tot in oras, pe masura ce? noi cladiri se ridica, altele vechi cad, dar in jurul Palatului blocuri intregi au fost demolate pentru a realiza o noua Piata Regala intre Calea Victoriei si Bulevardul Bratianu, la un sfert de mila departare. Centrul acestei noi piete va fi statuia ecvestra a primului Rege de Hohenzollern al Romaniei, Carol I. Intre timp, Carol al II-lea locuieste la Palatul Cotroceni, casa preferata a mamei sale decedate, aflata la marginea orasului.
Din 1938, Carol nu a fost doar rege, ci si dictator al Romaniei. Faptul ca a trebuit sa realizeze toata aceasta reconstructie in timpuri atat de periculoase este probabil dovada credintei sale in abilitatea de a mentine Romania ca o preocupare constanta pentru ceva vreme de acum incolo.
Cititi comentariile istoricului Cristian Vasile cu privire la corectitudinea informatiilor aparute in acest articol din revista TIME
Craiul Regal. Viata lui Carol este povestea operei Progresul lui Rake pe invers, o poveste despre un tanar incapatanat, desfranat care a devenit mai bun pe masura ce a imbatranit, terminand prin a fi un conducator serios, uneori chiar luminat. De fapt, Carol nu a fost niciodata o oaie neagra. El a fost un produs pe atat de bun pe cat putea iesi la curtea in care a fost crescut – o curte care duhnea de coruptie si viciu, care era dominata de o camarila intriganta si nemiloasa, in care mama este asmutita impotriva fiului, fratele impotriva fratelui, sora impotriva sorei.
Tatal lui Carol, printul (si mai tarziu regele) Ferdinand, a anticipat excapadele de mai tarziu ale fiului atunci cand s-a indragostit de o poetesa destul de tanara: Elena Vacarescu. Potrivit unei versiuni, el a fugit la Venetia si a renuntat la dreptul sau la tron. Convins in cele din urma de unchiul sau, batranul Rege Carol I, sa se intoarca la Bucuresti, a fost casatorit cu Printesa Maria, fiica ducelui de Edinburgh si Saxo-Coburg-Gotha, nepoata reginei Victoria a Marii Britanii.
Mama complotista. O fata timida de 17 ani in momentul casatoriei, Printesei Maria nu i-a luat mult pana sa stapaneasca artele intrigii balcanice. S-a aliat rapid cu puternica familie burgheza Bratianu care a fondat Regalitatea moderna a Romaniei revoltandu-se impotriva dominatiei turcesti in 1877. Favoritul printesei Maria a devenit rapid printul Barbu Stirbey, sambelan al Domeniilor Regale si, mai important, cumnatul lui Ion Bratianu. Printul Ferdinand a urcat pe tron in 1914, un om slab inca de la inceput, si astfel adevarata putere din Romania a fost depusa in mainile Bratienilor, a printului Stirbei si a Reginei Maria.
Nici un proiect nu a fost prea ambitios sau prea intortocheat pentru regina. Ea a calcat peste inclinatiile naturale ale sotului ei Hohenzollern si a adus Romania in tabara Aliatilor din Razboiul Mondial. Mai tarziu a marsaluit la Conferinta de Pace de la Versailles in 1919 si a iesit cu un tratat care a dublat dimensiunea Romaniei pe seama Rusiei si a Ungariei.
Copiii ei s-au incadrat in mare masura in schema ei de a castiga si mai multa putere. Pe o fiica (Maria) a maritat-o cu Iugoslavia, pe o alta (Elizabeth) cu Grecia. A sperat ca o a treia (Ileana) se va marita cu Bulgaria, dar Regele Boris nu s-a mai pus in genunchi pentru o propunere cand s-a zvonit ca Ileana era de fapt fiica printului Stirbey si nu a regelui Ferdinand. Prin fiicele sale, regina Maria a sperat sa exercite o puternica influenta peste tot in Balcani. Iar prin fiului sau mai mare planuia sa conduca Romania.
Clopote de nunta. Singura defectiune din acest rationament a fost ca fiul sau Carol a refuzat sa intre in joc. Un an si ceva de antrenament la Postdam, un meditator in persoana profesorului Nicolae Iorga, un persevent batran national democrat care era in principiu impotriva a tot ceea ce sustineau Bratienii – toate acestea au construit o neasteptata coloana vertebrala in tanarul print. Mama Maria era prea ocupata nascocind comploturi pentru a remarca ca fiul Carol dezvolta o vointa proprie. Primul semnal privind incapatanarea lui Carol a putut-o vedea la Curtea Tarului. A primit insa o doza mare atunci cand, in Razboiul Mondial, tanarul print, colonel, a parasit regimentul sau pentru o excursie la Odesa, in Rusia, si acolo, dupa ce s-a insurat cu Zizi Lambrino, fiica superba de 22 de ani a unui ofiter roman, a renuntat la toate drepturile sale la tron.
Nimeni nu este mai sever cu un crai decat un crai reformat si Regele Ferdinand si-a pedepsit fiul cu o detentie de 75 de zile. Casatoria a fost imediat anulata, iar domnisoarei Lambrino i-a fost oferita o alocatie (12.000 de dolari pe an) si a fost alungata din tara. Cateva luni mai tarziu, ea a nascut un copil, pe care l-a numit Mircea. Mama si fiul au mers la Paris si mai tarziu au obtinut un alt important aranjament. Carol a fost trimis intr-o calatorie in Egipt, India si Japonia, doar pentru a descoperi la intoarcere ca familia a ales pentru el o logodnica frumoasa si regala – Helen, sora lui George II, actualul rege al Greciei.? Au fost casatoriti in 1921 si sapte luni mai tarziu printesa Elena l-a nascut pe Mihai, care in urma cu doua saptamani a implinit 18 ani, iar saptamana trecuta a primit un nou palat langa tatal sau.
Intra „Bibi”. Aflat intr-o casatorie de convenienta care i-a fost impusa de catre familia sa, Carol nu a avut nici cea mai mica intentie de a ramane un sot fidel sau macar discret.? El nici nu s-a chinuit sa-si ascunda numeroasele aventuri extraconjugale si putini romani, pentru care a avea o amanta nu este un lucru neobisnuit, nu l-ar fi iertat pentru o asemenea vina neinsemnata daca Inaltimea sa Regala nu s-ar fi intalnit, intr-o noapte, la Cercul Militar, cu o voluptoasa tanara pe nume Magda Lupescu (Elena Lupescu – n.t.). Fiica unui mic comerciant, sotia divortata a unui locotenent de armata, era s-a nimerit a fi pe jumatate evreica intr-o tara puternic antisemita. Totusi, Carol s-a indragostit de „Bibi” – asa cum ii spunea Magdei cu parul roscat – si pentru 16 ani, la bine si la greu, pe si in afara tronului, in exil si acasa, el a ramas langa ea si ea langa el.
Au fugit impreuna in 1925 si din acelasi hotel unde tatal sau renuntase pe vremuri la tron, se spune ca a scris o scrisoare similara. Mihai, fiul lui Carol, a fost declarat urmatorul la succesiune. Apoi, regele Ferdinand a murit si micul Mihai a fost pus pe tron inconjurat de o Regenta din care facea parte unchiul sau, printul Nicolae, patriarhul Miron Cristea si presedintele Curtii Supreme George Buzdugan.
Intoarcere. Dar Bratienii erau in cadere. Reformele agrare post razboi le-a …
