Tinerele care sufera de aceste boli trebuie sa apeleze la ajutor de specialitate din partea medicilor nutritionisti si a psihologilor. Acestia vor putea sa le prescrie un anumit regim alimentar supravegheat si le vor sprijini sa-si diminueze dorinta de a se infometa sau de a manca in exces.
Nevoia de a fi validati si admirati este o nevoie umana care se pastreaza de-a lungul intregii noastre vieti si se manifesta inca din anii copilariei.
La prima intalnire cu oglinda, cand suntem copii si ne examinam cu atentie, avem contact cu imaginea noastra corporala pentru a ne defini o identitate fizica recognoscibila. Pe de o parte, ne vedem asemanarea cu ceilalti, si deci sentimentul apartenentei la grupul oamenilor, pe de alta parte, constientizam specificitatea noastra. Atunci cand unul dintre parinti sta la propriu alaturi de noi la oglinda, ne ajuta sa descoperim ca suntem asemanatori cu ei, dar si diferiti. Aceasta oglindire capata o importanta majora atunci cand reprezentarea fizica a noastra este dublata de cuvintele cu continut afectiv ale parintilor. Daca discursul din mediul familial este unul iubitor, plin de grija si de siguranta, parintii ne vor reflecta intr-un mod pozitiv, ne vor incuraja si, astfel, vom capata incredere in noi. Daca discursul lor este unul critic, negativ, cu etichete de genul a”esti un gras!a”, a”ce slabanog esti!a” etc., vom avea parte mai tarziu de distorsiuni ale imaginii corporale, care vor crea sentimente de nemultumire si de devalorizare a propriului corp.
Tulburari identitare
Lipsa reperelor unei imagini de sine cat mai conforma cu realitatea si deficienta unei comunicari afective autentice pot duce, mai tarziu, la grave tulburari alimentare, fie anorexie, fie mancatul compulsiv care se poate transforma in bulimie, fie baleieri intre toate acestea. Diferenta dintre mancatul compulsiv si bulimie este ca, in prima categorie, cei care mananca nu isi pot reprima aceasta pulsiune, insa, ulterior, nu se simt asa de vinovati sau panicati incat sa doreasca sa se debaraseze de ceea ce au mancat, ca in cazul bulimicilor care isi provoaca voma sau folosesc laxative. Mancatul compulsiv se transforma in bulimie atunci cand persoana a”descoperaa” ca are un sentiment de usurare dupa ce a expulzat hrana. Anorexia ii determina pe oameni sa nu se mai hraneasca. Acestia sunt extrem de slabi, dar se a”gandesca” pe ei ca si cum ar fi grasi. Asadar, corpul nu este vazut asa cum e, ci este deformat si a”urata”. Cei cu bulimie se manifesta mancand in exces. Aceasta tulburare este mai a”versatilaa”, fiind mai putin evidenta, pentru ca oamenii au o greutate relativ normala, insa acestia isi ascund cu precizie fata de ceilalti comportamentul de supraalimentare si de eliminare a alimentelor. Dinamica acapararii corpului ocupa prim-planul scenei. Ambele tulburari se caracterizeaza prin faptul ca persoanele se preocupa excesiv de silueta si greutatea lor, precum si de mancare. Acestea prevaleaza asupra problemelor privind sanatatea, cariera si relatiile personale.
Influente negative
Conform studiilor, anorexia apare mai mult la fete decat la baieti. In principiu, mamele anorexicelor sunt cele „corectea”, nu recompenseaza afectiv, sunt lipsite de tandrete si de afectiune fizica, ceea ce produce o mare suferinta fiicelor si indoiala ca ar exista dragoste materna. Cand aceste mame hranesc, dau doar alimente, fara componenta afectiva. Fetele sunt aparent cuminti, preferand sa fie in preajma mamelor pentru ca numai asa le vor da ocazia acestora sa le iubeasca si sa le accepte. Mamele nu suporta, din cauza propriei suferinte cu care s-au confruntat si ele, ca fetele sa-si arate supararea, fiind „constransea” sa fie ascultatoare si intelegatoare. Prin actul de a refuza sa se hraneasca, cer in mod inconstient ca mama sa le spuna ca a te hrani inseamna si a te iubi. Asadar, nevoia nu este doar de mancare, ci si de iubire, fetele ravnind la gratificarea neoferita de mama. Medicul si psihanalistul Alain Braconnier subliniaza ca si tatii pot avea o influenta negativa asupra comportamentului alimentar al fiicelor lor. Sunt tati care acorda prea putina atentie sau nu stiu cum sa-si exprime in cuvinte sentimentele, sau sunt prea „maternalia”, nereusindsa-si asume rolul patern, de interdictie, pentru a nu sacrifica buna intelegere cu ele, ceea ce le poate conduce pe fete la un proces de autodistrugere a propriului corp. Acesti copii sunt hraniti in familie cu false „grijia”, cu reprosuri, cu avertismente, si li se induc, de cele mai multe ori inconstient, sentimente de vinovatie.
Copilul se va opune sa se dezvolte cu aceasta „hranaa”, refuzand-o.
Nevoia de hrana
Cele care sufera de bulimie traiesc cu sentimentul …
