Un proverb chinezesc spune ca atunci cand nu stii ce sa faci, nu faci nimic. Altfel zis, reflectezi, contempli, faci exercitii, te relaxezi, petreci un timp cu tine si abia apoi actionezi.
Proverbele ne dau putin din intelepciunea acumulata de oamenii care au incercat sa-si traiasca viata de zi cu zi, cu incercari si erori, esuari si iarasi incercari, pana au ajuns la o solutie care sa le permita sa-si gaseasca linistea interioara. Decriptand proverbul, ajungem sa intelegem ca solutia inteleapta este ca, atunci cand esti blocat sau atunci cand orice decizie din doua ai lua, una te pune intr-un conflict interior, nu actionezi, nu te straduiesti sa gasesti o cale de a face ceva.
Starile de blocaj
Stai, astepti, reflectezi sau nu, iti dai ragaz, contempli natura sau natura umana, faci yoga, te relaxezi, citesti, asculti muzica. Te incarci, te imbogatesti cultural si spiritual.
Am observat, din experienta mea, ca cea mai grea incercare a unui om ?intr-un moment de impas sau criza este sa astepte. Sa fie rabdator cu ?starea de blocaj si sa nu se impacienteze ca nu are solutie, sa fie tolerant cu tensiunea interna si suficient de onest cu propriile sentimente si cu starea de neputinta momentana. Suntem obisnuiti sa actionam, sa mergem pe repede inainte, sa luam decizii, sa facem planuri, sa stabilim vrute si nevrute, sa punem tara la cale, sa hotaram ce trebuie si ce nu trebuie si sa ne angajam ca in decursul viitoarei decade stabilite ?intr-o doara sa facem ce avem de facut, tinandu-ne cu strasnicie de plan, sa cream efecte de domino pentru a se intampla ceva decat sa nu facem nimic. In afaceri se numeste business-plan, fara de care afacerea ar merge intr-o deruta totala.
In universul intern se numeste manie, un activism triumfalist care sa acopere o neputinta neacceptata a fi personala, sau razbunare, care sa ofere o pseudo-reparatie momentana la nivelul stimei de sine, sau trecere la act, un mod de a face actiuni cand nu se tolereaza tensiunea. Nu ma refer la actiunile necesare vietii, ci la actiunile care impiedica viata autentica, controland trairile si sentimentele, mai mult a juca in loc de a trai.
Impasul isi cere lipsa pasului
a”Dupa ce am fost ranita de tine, sfasiata si pusa la pamant de tradarea increderii pe care ti-am acordat-o, ?mi-am revenit in simtire. M-am ridicat si m-am vazut ranita, mi-am bandajat unele ?rani, le-am cicatrizat pe altele, iar altele sunt pur si simplu sange?rande. Apoi, m-am intrebat unde sunt, unde este nordul, unde sunt sudul, ?estul si vestul. Ma simt debusolata si nu pot sa fac niciun pas, nici la stanga, nici la dreapta. Nu pot actiona in nicio directie si am nevoie de timp sa ma dumiresc ce mi s-a intamplat, de ce mi s-a intamplat, ce am de facut si in ce directie sa merg. Orice decizie pe care as lua-o acum ma pune ?intr-o? ?stare de conflict intern”, spune o doamna.
Impasul isi cere lipsa pasului in stanga sau in dreapta, lipsa unei decizii. O persoana aflata in stare de impas are nevoie sa-si elaboreze intamplarea, sa-si afle conflictul intern, sa-si organizeze criza si sa se organizeze in criza. Actiunea in stare de impas se dove?deste aproape de fiecare data a duce la un nou esec, care intretine astfel criza. De exemplu, o doamna divorteaza pentru a face un cuplu cu cel care ii fusese amant. Dupa un timp, afla partea nevazuta a barbatului si se descopera in aceeasi situatie care o dusese initial la fuga in afara casniciei. Conflictul se perpetueaza si se intinde in efect de domino pe parcursul vietii.
Nu inseamna ca in impas nu ai treaba, ba chiar ai mult de munca, insa totul incepe cu propria …
