Fostul premier Adrian Nastase a sustinut, marti, intr-o postare pe blogul personal, ca el ar fi de vina pentru „complicatiile” aparute la votul dat de Camera Deputatilor in cazul Elenei Udrea, la o zi dupa ce deputatii au avizat cererile procurorilor DNA, cu 170 de voturi „pentru” si 118 „impotriva”, conform Agerpres.
„Ca de obicei, eu sunt de vina. Era vara lui 2008. Presedintele de atunci a cerut Parlamentului sa se intruneasca in sesiune extraordinara pentru a decide inceperea urmaririi penale in cazul meu. Ceea ce Parlamentul a facut. Adica s-a intrunit. Dar nu a fost obtinuta majoritatea ceruta. Atunci, reprezentantii grupului PD au facut o sesizare la Curtea Constitutionala pentru a schimba regulile, astfel incat decizia sa poata fi luata mai usor. Ceea ce Curtea a facut. Ca urmare, a fost modificat articolul 155 din Regulamentul Camerei. Pe aceasta baza, s-a mai votat inca o data dar, din nou, cererea in privinta mea a fost respinsa. E adevarat, deputatii au uitat sa modifice si textul corespunzator din Legea statutului parlamentarilor (de altfel acest lucru nu se putea face decat in sedinta comuna). Iata insa ca, dupa 7 ani, o solutie conceputa pentru mine are efecte si in alte cazuri”, a detaliat Nastase intr-o postare pe blogul personal.
El a propus in context „o lectura interesanta”, respectiv un capitol despre Raspunderea ministeriala, dintr-un studiu mai amplu, pe care l-a publicat anul trecut. In acest studiu, Nastase arata, intre altele, ca imunitatea parlamentara – ca „”imunitate de procedura””, reprezinta, in opinia CCR, „”un mijloc de protectie impotriva unor masuri abuzive, determinate uneori de motive politice””.
„Curtea a constatat ca, in urma revizuirii Constitutiei, imunitatea parlamentara are un continut mai restrans, asa cum se deduce din art.72 alin. (2) din Constitutie. Astfel, deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati decat cu incuviintarea Camerei din care fac parte, dupa ascultarea lor. Chestiunea aceasta ramane destul de delicata. Unii oameni politici, in continuare, nu fac diferenta intre institutia imunitatii parlamentare si cea a responsabilitatii ministeriale. Spre exemplu, in cazul fostului ministru Vosganian, care era, in acelasi timp, si senator, cand au comentat decizia Senatului in termenii art.72 si nu in termenii art.109, alin.2 si 3 (raspunderea membrilor guvernului). La fel s-a …
