In evaluarile despre evenimentele si tendintele globale din 2014, cuvinte precum haos, dezordine si fragmentare tind sa iasa in evidenta. Dar cuvantul „moale” ar trebui sa apara de asemenea. Caci 2014 a fost caracterizat de continua dezvoltare a instrumentelor „moi” pentru abordarea provocarilor globale: angajamente, decrete, autoreglare, planuri comune de actiune si acorduri. Sunt pe terminate zilele cand relatiile internationale se organizau in conformitate cu legea traditionala, formala?
Aceasta redirectionare spre legea „soft” are loc, de asemenea, si in cadre interne. In Statele Unite, presedintele Barack Obama a folosit puterea sa executiva pentru a ocoli Congresul in reforma imigratiei. La nivel supranational, noua Comisie Europeana urmareste sa impuna „o mai buna reglementare” folosindu-se de un proces de legiferare? cat mai putin formal posibil, concentrandu-se in schimb pe recomandari, coduri de conduita si ghiduri.
Erodarea legii traditionale este mult mai evidenta in arena internationala. Deciziile G20 au devenit tot mai informale, in timp ce autoritatea legislativa a fost externalizata catre organisme regulatorii private, cum ar fi Comitetul Basel sau Consiliul Standardelor Internationale de Contabilitate.
In plus, tot mai multe acorduri sunt semnate cu putine sau chiar fara modalitati implicite de implementare. Acordul pe clima din noiembrie anul trecut, mult aplaudat, dintre Obama si presedintele chinez Xi Jinping, precum si planul comun interimar de actiune dintre Iran si interlocutorii sai internationali cu privire la programul nuclear al tarii (in esenta, doua declaratii unilaterale legate de un comunicat de presa) sunt doar doua dintre exemplele recente.
Asemenea acorduri pot reprezenta o dezvoltare pozitiva, dar nu pot inlocui regulile internationale de conduita, oficiale si executorii. Iar statele, in ciuda reticentei lor de a fi legate formal de termeni prestabiliti, recunosc asta. De la reglementari de comert si neproliferarea nucleara pana la actiuni climatice si limite maritime, exista o nevoie stringenta de claritate si certitudine, pe care doar legile „clasice” le pot oferi.
Atunci, ce impiedica comunitatea internationala in a crea reguli ferme? Chinurile prelungite din Runda de la Doha a negocierilor privind comertul mondial ne ofera unele indicii.
Una dintre problemele-cheie este reprezentata de cresterea rapida a numarului de actori. Este pur si simplu mai dificil pentru 193 de state sa ajunga la un acord decat a fost pentru cele 51 de semnatare initiale ale conventiilor de dupa al doilea razboi mondial care au statuat ordinea internationala contemporana.
Aceasta provocare isi are radacinile in doua directii: proliferarea post-coloniala si post-sovietica de state, pe de o parte, si disolutia si eroziunea suveranitatii statelor, pe de alta parte. Acordurile in curs de realizare nu mai sunt doar sarcina ministrilor de Externe sau a sefilor de stat. Acum trebuie sa se implice societatea civila, experti, organizatii internationale si sectorul privat – iar fiecare are propria agenda. Aceasta stare poate imbunatati negocierile, dar poate, de asemenea, sa complice si sa prelungeasca serios procesul.
In acest context, pentru a ne asigura ca legiferarea formala ramane o optiu-ne viabila la nivel international vor fi necesare unele ajustari. O solutie potentiala ar fi ca reprezentantii regionali sa fie imputerniciti sa negocieze in numele unui grup de state. O alta solutie ar fi sa se porneasca de la tratate care implica mai putini actori pentru a construi acorduri mai largi. In comertul international, de exemplu, intelegerile megaregionale, precum Parteneriatul Trans-Pacific si Parteneriatul Transatlantic de Comert si Investitii, ar putea servi ca puncte de reper de facto pentru standarde, contribuind la facilitarea incheierii unor acorduri globale.
Asemanator, o intelegere obligatorie si executorie cu privire la programul nuclear iranian ar putea incuraja progresul la Conferinta de revizuire a Tratatului de neproliferare din aceasta primavara pentru instituirea unor angajamente ferme, menite a implementa punctele de actiune acceptate deja la Runda din 2010 – in …
