La neasteptatele alegeri din decembrie initiate de prim-ministrul japonez, Shinzo Abe, Partidul Liberal Democrat (PLD) si partenerul sau de coalitie mai mic, Partidul Komeito, au castigat 326 din cele 475 de locuri din Dieta, pastrandu-si majoritatea constitutionala in camera inferioara a parlamentului. A fost o realizare extraordinara – una pe care Japonia nu o mai vazuse de decenii.
Partidele de opozitie japoneze nu au oferit o alternativa convingatoare la politicile guvernamentale ale lui Abe. Partidul Democrat din Japonia (PDJ), care a condus guvernul cu mai putin de trei ani in urma, a fost incapabil pana si sa gaseasca suficienti candidati pentru fiecare loc disponibil. Drumul catre o revenire relevanta pe scena politica pare sa fie lung si -sumbru.
Desigur, in sistemul de vot uninominal, partidele mici din Japonia sunt intr-un dezavantaj evident. Iar o victorie rasunatoare precum cea a lui Abe ar putea foarte bine sa duca la disparitia completa a unora dintre acestea de pe scena politica.
Singurul partid de opozitie care a obtinut o crestere semnificativa in recentele alegeri a fost Partidul Comunist Japonez (PCJ), care aproape si-a triplat numarul de locuri, de la 8 la 21. PCJ a cautat recent sa se pozitioneze ca „opozitia serioasa” fata de Partidul Liberal Democrat – desi nu s-a dovedit niciodata in mod deosebit de „serios”, cel putin nu in promovarea de politici realiste.
In aceste conditii, castigul PCJ a fost alimentat probabil mai degraba de dorinta votantilor nemultumiti de a semnala frustrarea lor fata de Abe. De fapt, in acele districte unde alegerile au scos pe primele locuri candidatii PCJ si PLD, multi cetateni nici nu s-au mai ostenit sa voteze. Acest fapt a contribuit la un record de neparticipare, cu doar 52% prezenta la vot – singura pata adevarata pe victoria Partidului Liberal Democrat.
Principalul actor in aceste alegeri a fost, fara indoiala, chiar Abe, a carui curajoasa strategie macroeconomica, asa numita „Abenomics”, a atras o atentie considerabila de la lansarea sa acum doi ani. Dar alti trei actori au jucat de asemenea roluri importante in asigurarea victoriei lui Abe.
Primul a fost Arabia Saudita. La o intalnire OPEC premergatoare alegerilor, producatorul dominant al organizatiei, Arabia Saudita, a amanat planurile sale de a reduce productia de petrol pentru a contracara scaderea rapida a preturilor mondiale, permitand ca acestea sa se micsoreze in continuare. Decizia a adus beneficii considerabile economiilor avansate importatoare de petrol, inclusiv -Japoniei.
Daca sauditii ar fi ales sa reduca productia, Japonia ar fi suferit dubla lovitura a unei cresteri a preturilor la petrol si a unei deprecieri rapide a yenului. Guvernul lui Abe ar fi fost expus unui val de critici, in mod deosebit din partea industriei auto.
Al doilea actor important din campania lui Abe a fost China. Aparitia a peste 200 de vapoare care sa recolteze pretiosul coral rosu din jurul insulei japoneze Ogasawara, in noiembrie, a deschis ochii multor japonezi fata de riscurile pe care le presupune puterea in crestere a Chinei. Asemenea scepticism fata de intentiile de pace ale Chinei a intensificat criticile Partidului Democrat al Japoniei pentru ceea ce multi considera o abordare excesiv de moale in managerierea relatiilor cu Partidul Poporului.
Al treilea actor important a fost reprezentat de sindicatele muncitoresti ale Japoniei. Problema actuala cu care se confrunta Abenomics, in incercarea sa de a salva economia Japoniei de la deflatie, este aceea …
