Data de 20 ianuarie a devenit simbolul vointei de neclintit si a disponibilitatii poporului azer pentru sacrificiu in numele independentei si al libertatii nationale. In ziua de 20 ianuarie 2015 Azerbaidjan marcheaza 25 de ani de la intrarea in Baku a trupelor Armatei Sovietice, intrare care a generat numeroase victime in randul populatiei civile. Ziua de 20 ianuarie este zi de doliu national in Azerbaidjan.In noaptea de 19 spre 20 ianuarie 1990, la indicatiile conducerii de atunci a URSS, in Baku au intrat 35 de mii de soldati. Conducerea sovietica incerca sa salveze regimul comunist dinAzerbaidjan si sa inabuse miscarea de eliberare nationala. Inainte de intrarea trupelor armate in Baku au avut loc demonstratii in semn de protest la adresa pasivitatii conducerii republicane si sovietice fata de incalcarea suveranitatii Azerbaidjanului in regiunea Nagorno-Karabah si atacul trupelor armene cu complicitatea trupelor armate sovietice efectuat asupra populatiei azere din Regiunea Nagorno-Karabah si raionul Hanlar, situat langa aceasta. Demonstrantii au cerut demisia prim-secretarului CC al Partidului Comunist Azer, Abdulrahman Vezirov si uprimarea activitatii separatistilor in regiunea Autonoma Nagorno-Karabah. In noaptea de 20 ianuarie trupele armate au intrat in Baku. In urma acestei operatiuni a trupelor sovietice au fost ucisi 137 de civili, si au fost ranite peste 700 persoane. Munitia a trecut prin „baricadele vii” formate din locuitorii orasului Baku, care au crezut ca soldatii nu vor indrazni sa treaca peste populatia neinarmata. In seara de 19 ianuarie o unitate Alfa a intrerupt alimentarea cu energie a Televiziunii Azere, iar populatia nu a avut posibilitatea sa urmareasca programele Televiziunii azere si Unionale.
Populatia a aflat despre instituirea situatiei de urgenta abia in dimineata zilei de 20 ianuarie dupa cucerirea orasului de catre trupele Armatei Sovietice, prin intermediul manifestelor distribuite din elicopterele militare. In acest caz, ordinul de instituire a situatiei de urgenta era motivat prin solicitarea corespunzatoare facuta de conducerea republicii. Totusi, presedintele de atunci al prezidiului Consiliului Suprem din Azerbaidjan, Elmira Gafarova, a declarat ca conducerea Azerbaidjanului nu a adresat o astfel de „rugaminte” si nu si-a dat acordul pentru intrarea trupelor armate.Dupa intrarea trupelor armate a inceput represiunea membrilor activi ai opozitiei. Cu toate acestea, in data de 22 ianuarie, in ciuda situatiei de urgenta, cca. 1 milion de persoane au asistat la funeraliile victimelor. Victimele acestei operatiuni punitive au fost numite „martiri” – inocenti ucisi fara a avea vreo vina. Sicriele au fost conduse pe jos in Parcul Deasupra Muntelui. Din acea zi parcul poarta numele de Aleea Martirilor.Aceste evenimente au intrat in istoria Azerbaidjanului sub numele de „Ianuarie negru”.In fiecare an, in dimineata zilei de 20 ianuarie zeci de mii de oameni se indreapta spre Aleea Martirilor pentru a onora memoria victimelor acelor zile tragice. La ceremonie asista sefi de stat, reprezentanti ai corpului diplomatic. In semn de doliu, circulatia rutiera se opreste in Baku, navele din portul Baku pornesc sirenele. In moscheile din tara au loc ceremonii de comemorare a victimelor din „ianuarie negru”.Aflat la Moscova in acele zile de ianuarie, in pozitia de activist politic cazut in dizgratie, Heydar Aliyev, a declarat in reprezentanta Azerbaidjanului: „Referitor la evenimentele care au loc in Azerbaidjan, consider ca acestea sunt actiuni ilegale, straine democratiei, care contravin totalmente principiilor umanismului si ale construirii in tara noastra a unui stat de drept. Daca la inceputul complicatiilor aparute in Nagorno Karabah ar fi fost luate masurile necesare, in …
