Pe continentul european?
In Germania, „”Christklots”” reprezinta obiceiul de a arde un butuc toata noaptea de Craciun, care, conform traditiei, se crede ca ar apara casa de hoti si de nenorociri tot restul anului. In intreaga Germanie, Adventul este perioada anului cea mai plina de atmosfera pana in Ajunul Craciunului, in 24 decembrie, in ziua urmatoare crestinii sarbatorind nasterea lui Iisus. Ajunul Craciunului este cea mai importanta zi de sarbatoare. In ziua de ajun, familia se aduna pentru cina si pentru a merge impreuna la biserica la Mesa din noaptea de Craciun. Traditia impodobirii bradului a inceput in Germania (se pare ca primii crestini care au adus brazi impodobiti in casele lor au fost nemtii, in secolul al XVI-lea). Mai tarziu, impodobirea acestora a devenit un obicei si in alte tari. In 1890, deja erau importate din Germania ornamente pentru pomii de Craciun.
In Elvetia, butucul este cunoscut sub numele de „”Bouche de Noel””. „”Samichlaus”” (Mos Craciun) are intotdeauna sarcina grea de a aduce si pomul de Craciun in casele elvetienilor.
Acest obicei se pastreaza inca din 1775. O alta traditie a elvetienilor este „”Parada ridichilor luminate””, obicei preluat de la mexicani. Copiii ajutati de parinti se inarmeaza cu ustensile specializate si scobesc cu mare grija cate o ridiche mare de luna, alb-violet, pe care apoi o impodobesc cu diferite crestaturi si forme. Similar cu dovleacul de Halloween, in ridichea impodobita micutii elvetieni pun o lumanare si poarta ridichea ca pe o faclie, ori o agata ca pe un lampion.
In Anglia, butucul care se arde in noaptea de Craciun este demunit „”Yule log””. In fiecare din cele patru duminici dinainte de nasterea lui Iisus se aprinde o lumanare, asezata intr-o cutie. Au loc procesiuni reprezentandu-i pe cei trei magi si nasterea lui Hristos.
In 1814, printul Albert, sotul reginei Victoria, a impodobit un brad la castelul Windsor folosind dulciuri, lumanari si fructe. Evident, familiile de aristocrati i-au urmat exemplul, folosind ornamente din ce in ce mai extravagante: papusi, mobila in miniatura, micute instrumente muzicale, bijuterii, arme jucarie. Copiii din Anglia nu isi primesc cadoul in data de 24 decembrie, ci in 25.
Una dintre traditii este ca elevii sa monteze, in scoli sau in biserici, piese despre nasterea Mantuitorului. In vechime, se foloseau animale vii pentru redarea atmosferei, insa in prezent se prefera costumele. Un alt obicei vechi este si acela de a atarna ciorapi de semineu in asteptarea cadourilor, in casa se atarna vasc, iar in jurul casei – crengute de brad. Anticii druizi credeau ca vascul poseda puteri magice si ca aduce noroc si prosperitate alungand spiritele rele.
Faimoasa si tipica budinca englezeasca era numita „”hackin””, de la ingrediente. In secolul al XVII-lea, budinca de prune era pregatita chiar in dimineata de Craciun si era stropita cu brandy si flambata la servire. Tot traditiei Craciunului englezesc ii apartine si pachetelul surpriza numit „”cracker””, care este impartit la servirea budincii de Craciun.
In Italia, Craciunul incepe cu opt zile inainte si este cunoscut sub denumirea de „”Novena””. Copiii merg din casa in casa sa recite poezii si sa cante, insa darurile le primesc de-abia pe 6 ianuarie.
Conform traditiei, cadourile sunt aduse de o vrajitoare urata, dar buna, numita Befana. Ea aduce darurile pe cosul casei sau pe geam. In multe biserici sunt expuse iesle cu pruncul Iisus si magi in marime naturala. Un punct de atractie il constituie Irozii – un teatru popular cu scene, care, pe langa Irod, prezinta un mos cu barba lunga, cu cojocul intors, reprezentand bufonul romanilor, si o paiata cu clopotei la picioare, care poarta un bat nazdravan – in amintirea saltimbancilor chemati cu prilejul unor astfel de manifestari. In Italia exista obiceiul ca, inainte de Mos Craciun, sa vina Baba Cloanta (Befana), calare pe matura ei, care verifica atenta cine a fost cuminte si cine nu. Ea este foarte buna cu copiii, se strecoara pe hornuri si lasa cadourile langa bradul impodobit.
In Austria, cete de copii strabat strazile colindand pe la ferestre. Piata de Craciun din Viena este atractia principala a sarbatorilor, desi Craciunul este celebrat mai ales acasa, cu o masa festiva si cadouri.
In Suedia, cea mai importanta zi este Ajunul Craciunului. O masa speciala este pregatita in acest scop – sunca, peste si fasole – aceasta este si prilejul cu care rudele isi fac daruri. Multi suedezi merg la biserica in dimineata zilei de Craciun. Craciunul se numeste la suedezi Jul si este urmat de alte sarbatori. Mosul are pe aceste meleaguri o infatisare diferita: el este reprezentat ca un pitic imbracat in rosu, cu barba alba, mare amator de orez cu lapte, traditionala mancare suedeza de Craciun.
La inceputuri, ornamentele pentru brad erau facute din lemn vopsit, infatisand animale si fete de copii. Suedezii descopera surprizele de Craciun intr-un sac ingropat adanc in zapada.
In Islanda, tara ghetii si zapezii, vin treisprezece Mosi Craciuni! Cu treisprezece zile inainte de Craciun, primul Mos Craciun coboara din munti, ocoleste fiecare casa si apoi pune dulciuri in ghetutele copiilor, in vreme ce acestia dorm. Daca au fost cuminti, copiii primesc dulciuri, mandarine, lozuri in plic, iar daca au fost rai, sunt recompensati cu un cartof. A doua zi, cel de-al doilea Mos vine in oras si tot asa pana la 25 decembrie, cand primul Mos se intoarce la casa lui din munti, pe 26 cel de-al doilea si tot asa pana pe 6 ianuarie. Ziua de 6 ianuarie este numita si „”Al treisprezecelea”” si este considerata de islandezi ultima zi de Craciun pentru ca in aceasta zi, ultimul Mos Craciun se intoarce la casa lui.
In Finlanda, familiile se reunesc pentru a petrece Craciunul, cea mai importanta sarbatoare a anului. Seara, in jurul orei 17.00, familiile pleaca la biserica pentru slujbe speciale in care se aprind lumanari la mormintele celor dragi.
Tot in ajun exact la ora 12, de pe balconul primariei, un reprezentant al orasului proclama „”pacea de Craciun””. Aceasta inseamna ca de la momentul proclamarii pacii si pana la Boboteaza, celor care tulbura pacea li se aplica pedepse severe. Acest obicei exista de aproape 600 de ani si este valabil pentru intreaga tara. Copiii asteapta sosirea lui Mos Craciun care pune mereu aceeasi intrebare: „”Sunt cumva copii cuminti aici?””.
Mosul are o desaga plina de cadouri, iar in timp ce „”slujitorii”” lui il ajuta sa le imparta, el povesteste celor mici despre calatoria grea pe care o face din Laponia. Printre mancarurile servite de Craciun se numara: sunca sau curcanul, cartofii, morcovul, pateul de ficat, orezul care contine o singura migdala. Persoana care mananca migdala se va casatori in anul ce urmeaza. In 25 decembrie se serveste un fel de peste care initial s-a preparat printr-un proces indelungat.
Danezii au o modalitate mai putin intalnita de a imparti cadourile: se aduna toti membrii familiei in jurul bradului si cel mai varstnic ia un cadou pe care-l da celui destinat care ia, la randul sau, un altul si-l da persoanei pentru care a fost pregatit si asa mai departe. In Danemarca se foloseau stegulete, clopotei si stelute.
Olandezii il asteapta pe „”Sinter Klaas”” care vine pe un cal alb si lasa daruri in sabotii de lemn.
In Grecia, masa de Craciun are in mijloc o paine traditionala, iar dupa ospat masa nu se strange pentru ca Iisus sa aiba cu ce-si potoli foamea. Mos Craciunul lor este totuna cu Sf. Vasile, filantropul Asiei Mici. El imparte cadouri si dulciuri copiilor. In vechea traditie, obiceiul bradului impodobit nu exista, fapt pentru care Sf. Vasile lasa cadourile pe masa sau intr-un colt al camerei. Exista o traditie potrivit careia stapana casei trebuie sa-si imprime forma mainii pe painea pregatita pentru cina, pentru a le arata …
