Rezistenta implica capacitatea de a fi durabil, trainic, a face fata impotriva a ceva, a sti sa te aperi impotriva unui atac, a te opune. Acum depinde la ce anume te opui. Putem privi din doua unghiuri. Pe de o parte, are un sens de „sunt puternic”, adica sunt rezistent la boli, am rezistenta fizica la sport, sunt rezistent la stres, am o toleranta/rezistenta mare la frustrare, ceea ce inseamna ca pot face fata cu brio la tot ce ar putea sa ma destabilizeze.
Nu te lasi doborat, suporti bine boala, oboseala, critica, esti ingaduitor cu tine, cu ceilalti. Daca esti asumat, e de bine. Din alta perspectiva, rezistenta poate fi privita si ca punandu-ti bete in roate, ca incapatanare, ca fiind impotriva oricarei schimbari care ar putea sa te tulbure. Aparent, te fortifici, crezi ca esti bine, insa nu facem decat sa ne furam propria caciula, sa ne pacalim. Eul, ca sa faca fata destabilizarilor psihice, apeleaza de multe ori la aparari, care sunt naturale (daca nu ar exista, am fi depasiti in multe dintre situatiile de viata, nu am putea supravietui psihic). Insa cand apararile se transforma in ziduri de netrecut, acestea se numesc rezistente puternice. Am rezistenta la tot ce e nou, mi-e teama de schimbare. Ma impotrivesc cu indarjire. De multe ori suntem constienti, alteori nu. Pot sa fac eu fata schimbarii? Da, pe termen scurt multi suntem capabili sa ne schimbam, dar ne putem oare asuma schimbarea pe termen lung? Odata ce spargem zidurile vom deveni expusi pericolelor sau ne vom elibera?
Lunea tuturor inceputurilor
De obicei, ne propunem sa slabim repede, frumos si, daca se poate, fara nici un efort. Timpul devine opresorul suprem. Cand ne apuca vria de „nimic nu ma mai incape”? La evenimente, cand te arati in lume. E cazul cel mai intalnit. Vine revelionul, imi pocneste rochia pe mine, blugii se incapataneaza sa arate in detaliu toate pliurile de grasime. Soldurile se revarsa ca niste draperii de catifea. (Ce fericite erau femeile pictate de Rubens!) De luni incep! „Trebuie sa arat superb in rochia de mireasa”, iar dupa ce se termina nunta iti zici: „Gata, sunt luata, am scapat?de-o grija! Chiar daca ma ingras, ma va iubi si mai plinuta!” Ce test suprem pentru barbati! Dar, nunta-i nunta, viata-i viata, vorba cuiva. Da, fetelor, ei ne vor iubi ca doar avem si alte calitati(!) si nu ne-au luat doar pentru taliuta de albina! Insa cum traim noi, cu propria imagine de sine, cu propria amagire? De luni incep! Vine vacanta de vara! Ce chin, ce of, ce jale e la poarta… burtii mele!… Can anybody hear me? „Alo, ce dieta sa mai tin, draga? Auzi, da” vreau sa slabesc repede, nu mai am timp! Cata mai celulita am!”
„Da, draga, vezi ca exista pilula de slabit, e made in China, dar da rezultate! Eu nu am luat-o, ca mi-e teama, am auzit ca exista efecte secundare, dar poate la tine functioneaza! Incearca!.” De luni incep! Si ne apucam ca disperatele sa tinem diete care mai de care. Devenim experte in Dukan, Montignac, Atkinson, aflam minunatii de genul „mananci pana nu mai poti si slabesti” sau „foamea te face sa-ti consumi caloriile”, cum sa ai un corp de balerina, diete Angelina Jolie sau Beyonce.?
Insa, ce nu stim, cand ne apucam de vreuna dintre ele, este ca ne vom lovi de rezistente. Una e ce vreau eu, alta ce vrea organismul. Corpul se opune schimbarii cu de-a sila. Cu toate eforturile noastre constiente de a slabi (tinem strict regimul, numaram caloriile, ne cantarim zilnic, bem apa, da-i cu lamaie, cu fructe si legume, ne tinem de nas sa putem ingurgita spirulina cu miros de namol si peste, mancam broccoli chiar daca nu ne place doar pentru ca ajuta la slabit). Alergam, ne implicam, suntem cat mai active. Daca organismul nu a fost supus de-a lungul timpului la diverse diete, acestea, intr-o prima faza, isi vor face efectul. Vom slabi usor si cat ne propunem. Insa repetate, adica cu cicluri de ingrasare/slabit, la un moment dat nu o sa isi mai faca treaba. Corpul, pentru ca e destept (deh!), stie ca o sa urmeze o perioada de privatiuni. Ce sa vezi? Ne punem pe cantar… nici un gram dat jos! Ne apuca panica. Ori abandonam si ne vom impune sa ocolim toate oglinzile, ori reversul, ne restrictionam si mai tare.
Am auzit de multe ori expresia ca „ma ingras si daca beau apa!”. Da, draga mea, pentru ca organismul e disperat sa fie supus dintr-odata tuturor presiunilor! L-ai obisnuit cu cartofi prajiti, cu hamburgeri, merdenele si a venit lunea tuturor inceputurilor sa-i dai tu apa la greu si multe verzituri! „Ce vrea fata/femeia/doamna/tanti asta de la mine?”, isi zice corpul. Si incepe lupta pentru putere! Cine cu cine se lupta? Noi cu noi insine! In colturile ringului intern stau: eul, constient de faptul ca vrea sa aiba mai putine kilograme, care se crede puternic, bine pregatit, stie el mai bine ce are de facut, si inconstientul, care are alte legi de functionare. Acesta provoaca eul cu insinuarea ca nu e stapan in propria lui casa, ii rade in fata cu „Ce crezi, ma, ca esti omnipotent si omniscient? Eu reprezint morile tale de vant, hahaha!” si se amuza pe seama arogantei acestuia ca poate avea totul sub control. Eul, atotputernic, nu aude, nu vede! Un dialog al surzilor in noi. Cu cat te incapatanezi, cu atat se incapataneaza si organismul! Suntem in plin blocaj.
Pur si simplu esti depasit. Se stie ca atunci cand vrei ceva cu tot dinadinsul, dar scrasnesti din dinti, in sensul ca ti-e inconfortabil efortul pe care il vei depune, te apuca lehamitea sau disperarea. Cu cat ordoni corpului punand mari presiuni pe el ca sa slabeasca, cu atat acesta se „va razbuna” si te vei ingrasa. Instinctul e unul de supravietuire. Vreau sa mananc, …
