Preocupati de o problema, de multe ori poate am incercat sa vorbim cu partenerul sau prietenii despre tensiunea degajata de o neintelegere sau un conflict intern.
Poate, de multe ori, am reluat o data si inca o data acea problema, reconfigurand-o, re-updatand-o, in speranta de a obtine de la interlocutorul pretios „sfatul” cel mai potrivit. Sau pur si simplu, un cuvant cu caracteristici magice, care sa faca putina liniste in haosul intern. Sau o atitudine sustinatoare din spatele cuvintelor.Ce ne facem daca interlocutorul nostru interpreteaza situatia tensionata intr-un mod care aduce o tensiune suplimentara conflictului pe care il avem deja? Si ne descoperim in situatia de a avea mai multe conflicte, mai multe tensiuni, mai multe elaborari de facut decat aveam initial? In psihanaliza, aceasta situatie se numeste proiectie, adica interloctorul isi proiecteaza propriile continuturi, reflectii, propria lui modalitate de a concepe si intelege lumea si viata.
Pentru a intra in esenta temei pe care v-o propun spre reflectie, descriu o situatie pe care am vazut-o in parc. Copilul se loveste si incepe sa planga. Pentru ca il doare sau pentru ca s-a speriat. Mama il ia in brate, il mangaie si si ii spune zambind ca nu il doare. „Uite, vezi?! N-ai patit nimic!” Devine nefiresc de vesela, pentru a-i imprima copilului o alta stare decat cea pe care o are. …
