Se spune despre tendinta scolii de a forma cultura generala ca ar ascunde, de fapt, o mentalitate de om sarac, care nu are acces la resurse si nu are resurse care sa-i permita accesul. Si atunci aduna si pastreaza.
Prin curte: sarme, carpe, suruburi, piese uzate, bucati de lemn, cutii, obiecte vechi. Nu se stie niciodata cand ai nevoie de ele sa repari ceva, sa carpesti, sa improvizezi.
In memorie: titluri, autori, date, fragmente de teorii, nume de domnitori, locuri, manastiri, orase, inventatori. Nu se stie niciodata cand ai nevoie de ele intr-o discutie, „sa ai habar desprea??”, sa improvizezi.
Acum un secol si jumatate Eminescu scria, referindu-se la scoala: In zadar in colbul scolii,/ Prin autori mancati de molii,/ Cauti urma frumusetii/ Si indemnurile vietii,// Si pe foile lor unse/ Cauti taine nepatrunse/ Si cu slovele lor strambe/ Ai vrea lumea sa se schimbe.// Nu e carte sa inveti/ Ca viata s-aiba pret -/ Ci traieste, chinuieste/ Si de toate patimeste/ S-ai s-auzi cum iarba creste.
Peste o suta de ani cei de la Pink Floyd cantau: We don”t need no education./ We don”t need no thought control./ No dark sarcasm in the classroom./ Teacher, leave them kids alone./ Hey, Teacher, leave them kids alone!/ All in all it”s just another brick in the wall./ All in all you”re just another brick in the wall. Eminescu si Pink Floyd se plang, la un secol distanta, de acelasi lucru.
Despre sistemul de …
