„Poti fi francez prin nastere si poti fi francez cu inima”, sustine un barbat care marsaluieste alaturi de sotia sa taiwaneza si de fiica lor, ce poarta pe umeri un tricolor. Apararea identitatii nationale nu are nimic de-a face cu rasa, proclama un sustinator de culoare al Frontului National.
Dar nu intotdeauna a fost asa. In anii 1970 si la inceputul anilor 1980, Frontul National era perceput ca radical. Unii dintre liderii sai aveau legaturi cu fascismul. Fondatorul partidului, Jean-Marie Le Pen, a facut declaratii pe care multi le califica drept antisemite. In ultimele doua sau trei decenii, frontul a incercat sa isi atenueze imaginea xenofoba si sa se transforme intr-un partid de masa, actualul lider Marine Le Pen depunand eforturi pentru o „de-demonizare” a formatiunii.
Ea ramane un oponent virulent al imigratiei, dar si-a indreptat furia catre granitele deschise ale Europei. Mesajul ei, ca afluxul de romani si polonezi distruge locurile de munca a rezonat cu muncitorii francezi de toate rasele. Acelasi lucru este valabil si cu afirmatia potrivit careia FN reprezinta lupta populatiei din Franta care a fost tradata de „elitele globalizate”.
Jean-Philippe Virapin, angajat al primariei din Paris, originar din insula caraibiana franceza Martinica, sustine ca ceea ce l-a atras la Frontul National a fost „apararea oamenilor modesti, a oamenilor uitati”. Un alt membru al FN, Elie Chabot, in varsta de 22 de ani de origine siriana, afirma: „Oamenii de origine straina sufera de toate bolile subliniate de Marine Le Pen – insecuritate, migratie in masa si saracie”. Chabot sustine ca in suburbia Bondy unde traieste el „nu ar fi surprins daca ar fi mai multi imigranti care voteaza pentru Frontul National decat albi”.
Accentul pe care FN il pune pe infractiuni atinge o alta coarda sensibila …
PARADOX. Persoane de culoare sau arabi, printre sustinatorii partidului francez de extrema dreapta
