Normele Uniunii Europene menite sa combata discriminarea pe motive de origine rasiala sau etnica, religie sau credinta, dizabilitati, varsta sau orientare sexuala au fost transpuse de toate statele membre in legislatia lor nationala. In prezent sunt necesare eforturi suplimentare pentru a le pune in aplicare. Acestea sunt principalele constatari ale unui nou raport lansat de Comisia Europeana.
Directiva privind egalitatea de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si Directiva privind egalitatea de tratament intre rase, ambele adoptate in 2000, au fost elaborate pentru a combate discriminarea. Este o veste buna ca aceste directive ale UE fac parte acum din dreptul intern al tuturor celor 28 de tari din UE. Cu toate acestea, raportul scoate in evidenta faptul ca autoritatile nationale mai trebuie sa asigure si protectia efectiva a victimelor discriminarii la fata locului. Printre principalele provocari se numara insuficienta sensibilizare a opiniei publice asupra drepturilor si faptul ca nu toate cazurile de discriminare sunt raportate. Pentru a sprijini acest proces, Comisia pune la dispozitie fonduri pentru sensibilizarea opiniei publice si pregatirea practicienilor in domeniul dreptului pe tema legislatiei privind egalitatea. In plus, Comisia Europeana a publicat orientari pentru victimele discriminarii.
„Principiul non-discriminarii face parte dintre principiile de baza ale Uniunii Europene. Toti suntem egali in fata legii si toti avem dreptul de a ne trai viata fara a fi discriminati”, a afirmat vicepresedintele Viviane Reding, comisarul UE pentru justitie. „Multumita normelor antidiscriminare ale UE si masurilor luate de Comisie pentru asigurarea respectarii acestora, cetatenii se pot prevala de aceste drepturi in toate cele 28 de state membre. Provocarea este sa ne asiguram ca cei afectati de discriminare isi pot aplica in practica drepturile – ca stiu cui sa se adreseze pentru a obtine ajutor si ca au acces la justitie.”
Raportul analizeaza situatia la 13 ani de la adoptarea de catre UE, in 2000, a directivelor de referinta in materie de antidiscriminare. Normele interzic discriminarea intr-o serie de domenii-cheie pe motive de rasa sau de origine etnica, iar la locul de munca interzic discriminarea pe motive de varsta, religie sau credinta, dizabilitati sau orientare sexuala. Ambele directive au fost transpuse in dreptul intern al tuturor celor 28 de tari din UE, ca urmare a masurilor luate de Comisie.
Cu toate acestea, raportul constata ca inca mai exista obstacole in calea aplicarii corespunzatoare a normelor la fata locului. Este posibil ca cetatenii sa nu fie intotdeauna constienti de drepturile lor, de exemplu, de faptul ca normele UE le ofera protectie impotriva discriminarii atat in momentul in care candideaza la obtinerea unui loc de munca, cat si la locul de munca propriu-zis. De asemenea, lipsa datelor privind egalitatea – de colectarea carora sunt responsabile statele membre – ingreuneaza cuantificarea si monitorizarea cazurilor de discriminare. Probabil ca doar o mica parte dintre incidentele care presupun discriminare sunt efectiv raportate, mai ales din cauza insuficientei sensibilizari.
Pentru a se asigura ca drepturile UE la egalitate de tratament sunt aplicate in mod corespunzator la fata locului, …
Legislatia europeana privind combaterea discriminarii, preluata de statele UE, dar neaplicata.
