Acest strat de pamant argilos – smectita – a provocat, de fapt, o miscare foarte rapida a placilor care au alunecat una pe cealalta. Cercetatorii inteleg prin „fin” o grosime de 1-5 m, comparativ cu straturile de circa 40 m observate la frontierele altor placi in miscare, scrie Agerpres.
Rezultatele acestor cercetari urmeaza sa fie publicate vineri in revista americana Science.
Cutremurul de pamant cu magnitudinea 9 si tsunamiul care i-a urmat in 11 martie 2011 s-au soldat cu peste 18.000 de morti in nord-estul Japoniei si au provocat catastrofa nucleara de la Fukushima, cea mai grava dupa cea de la Cernobal (Ucraina), din aprilie 1986.
Kotaro Ujiie, profesor la Universitatea din Tsukuba, a participat la un proiect stiintific lansat imediat dupa acest triplu dezastru. El a constat in strapungerea adancimilor submarine de pe o nava de foraj pana la circa 7.000 m sub fundul marii. Prin aceasta tehnica, cercetatorii asociati proiectului au prelevat esantioane din zona unde s-au intalnit placile tectonice.
Ei au descoperit astfel ca, in zonele in care stratul de argila este prins ca in sandvis intre straturile de roci impermeabile, el este mult mai alunecos din cauza enormei presiuni suferite, avand o consistenta apropiata de cea a fondului de ten. Potrivit lui Kotaro Ujiie, acest strat de smectita, care s-a format intr-o foarte lunga perioada din cenusi vulcanice, era initial la suprafata, dar s-a scufundat treptat in interiorul Pamantului impreuna cu placile tectonice.
Seismologii sunt pe cale sa efectueze alte foraje submarine in largul peninsulei Kii din sud-vestul Japoniei, in groapa Nankai, unde placa tectonica filipineza aluneca sub placa eurasiatica si unde exista temeri ca in viitorul apropiat va avea loc un cutremur devastator.
Totusi, potrivit lui Ujiie, …
Megaseismul care a avut loc in Japonia din 2011 , amplificat de un strat fin de argila
