„Desi instituie la nivel legal incetarea de drept a unor interdictii stabilite printr-un act administrativ individual (deci adresat si comunicat unor persoane determinate), legea criticata este eliptica cu privire la modul in care aceasta dispozitie va fi pusa in executare in mod concret, in sensul ca nu se precizeaza care este autoritatea competenta sa constate incetarea de drept si conform carei proceduri ar trebui ea sa actioneze. Astfel de masuri nu pot fi deduse pe cale de interpretare si nu pot fi suplinite pe cale jurisprudentiala. Formularea generala a unui efect juridic al legii – precum incetarea de drept a efectelor unor acte administrative individuale – nu poate complini absenta unor prevederi legale care sa precizeze cine are competenta si cum trebuie sa actioneze pentru a realiza efectul juridic dorit, fapt care afecteaza claritatea normei si securitatea raporturilor juridice, pastrarea sau eliminarea respectivelor interdictii fiind incerta din perspectiva modului de punere in executare a legii. Asa cum arata si Curtea Constitutionala Parlamentul are competenta de a reglementa prin lege incetarea de drept a unor interdictii stabilite de un organ administrativ sau a unor obligatii stabilite de organul fiscal: scutiri sau exonerari de la plata unor obligatii stabilite prin acte ale autoritatilor administrative; exonerarea de la plata pentru sumele reprezentand venituri de natura salariala”, se arata in sesizarea presedintelui.
Sursa citata precizeaza ca in conditiile in care rapoartele A.N.I. produc in continuare efecte juridice, dar legiuitorul dispune incetarea de drept doar a interdictiilor stabilite de acestea, apare necesara precizarea in lege a autoritatilor, precum si a procedurilor ce fac posibila producerea efectelor juridice scontate.
„Legea supusa controlului de constitutionalitate utilizeaza la art. I sintagma „persoanelor care au avut calitatea de senator si/sau deputat in oricare dintre mandatele cuprinse in perioada 2007-2013”, precum si sintagma „exercitarea oricaruia dintre mandatele de senator si/sau deputat in perioada 2007-2013”. Ambele formulari sunt lipsite de claritate, precizie, generand impredictibilitate in aplicarea normei. Pe de o parte, sintagma „oricare dintre mandatele cuprinse in perioada 2007-2013” poate fi interpretata ca vizand toate mandatele parlamentare detinute de senatori si/sau deputati in una, doua sau chiar toate cele trei legislaturi cuprinse in perioada respectiva, anume: 2004 – 2008, 2008 – 2012 si 2012 – 2016. Pe de alta parte, sintagma „exercitarea oricaruia dintre mandatele de senator si/sau deputat in perioada 2007-2013″ se poate interpreta ca referindu-se doar la senatorii si/sau deputatii care au detinut mandate parlamentare exclusiv in aceasta perioada si nu in oricare dintre mandatele parlamentare din legislaturile care s-au consumat si au inceput in perioada 2007-2013. Scopul legii criticate, asa cum a fost recunoscut si prin Decizia Curtii Constitutionale nr. 52/2018 a fost acela de a impune o solutie juridica de natura sa rezolve problemele aparute prin aplicarea extensiva a institutiei extrapenale a conflictului de interese in privinta deputatilor si senatorilor pentru perioada de referinta 2007-2013; aceste aspecte au fost, de altfel, identificate si in Decizia Curtii Constitutionale nr. 619/2016”, se ami arata in sesizarea tramsmisa la CCR.
Mai mult, „stabilirea standardelor de integritate, inclusiv pentru deputati si senatori, reprezinta o chestiune de oportunitate care intra in marja legiuitorului, cu respectarea prevederilor constitutionale. Cu toate acestea, Curtea Constitutionala a stabilit in jurisprudenta sa recenta ca, spre deosebire de modificarea unui standard de integritate, eliminarea unui astfel de standard aduce atingere protectiei valorii sociale in discutie, integritatea/probitatea persoanei care detine respectiva calitate si presteaza …
Presedintele Klaus Iohannis a atacat la CCR legea ce protejeaza alesii de conflictul de interese
