de Clarice DINU Publicat la: 11.08.2013 15:00 Ultima actualizare: 11.08.2013 17:29
Foto: Remus Badea // Mediafax
Revenirea din vacanta a liderilor USL Victor Ponta si Crin Antonescu readuce in prim-plan in PSD si PNL una din marile restante: luarea unei decizii in legatura cu data referendumului pentru revizuirea Constitutiei si, cel mai probabil, oficializarea amanarii reorganizarii administrativ-teritoriale. Discutiile finale vor avea lor la sfarsitul acestei luni, la Murighiol si la Constanta, in conducerile celor doua partide.
Pana la decizia finala, liberalii sustin la unison varianta lui Crin Antonescu – un referendum simultan cu alegerile prezidentiale, revizuirea Constitutiei devenindu-i astfel tema principala de campanie. Scenariul amanarii pentru 2014 este agreat si de Victor Ponta. Nu insa si de Liviu Dragnea, liderul PSD vazandu-si astfel amanat pe termen nedeterminat proiectul regionalizarii.
Dincolo de conturarea clara ca tema de campanie a anului anul electoral viitor, asa cum a iesit din comisia condusa de Crin Antonescu, Constitutia revizuita ridica o serie de probleme intr-o ipotetica intrare a sa in vigoare intr-o atare forma. Ipotetica deoarece, dupa avizul extrem de critic al Consiliului Legislativ care a semnalat deficientele de fond ale proiectului, este lesne de anticipat un aviz negativ al Curtii Constitutioanale care ar urma sa fie dat in aceasta toamna, daca proiectul nu va fi abandonat de USL.
Construita mai degraba in logica unei reglari de conturi cu Traian Basescu decat in ideea unei reglementari clare a raporturilor institutionale presedinte-guvern-parlament, Constitutia in varianta Antonescu creeaza in fapt premisele unor derapaje.?
Inca de la inceput se impune observatia ca toate modificarile operate in sensul reducerii atributiilor sefului statului sunt de natura a defini Romania ca o republica parlamentara, rolul presedintelui fiind unul decorativ, de altfel seful statului fiind scos inca de la articolul 1 din sfera puterii executive.
Consulta aici tabelul comparativ al modificarilor aduse Constitutiei
1. Legitimitate versus suveranitate. Parlamentul – cenzor al referendumului
In ciuda reprezentativitatii/legitimitatii sale conferite de votul direct, seful statului este lipsit de instrumentele pentru a conta in mecanismul de decizie, presedintele fiind „deposedat” chiar si de instrumentul referendumului care poate fi folosit doar cu acordul Parlamentului. Desi in Constitutia revizuita s-a pastrat prevederea ca „suveranitatea nationala apartine poporului roman, care o exercita prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice si corecte, precum si prin referendum” (art. 2, alin 1), o alta prevedere stipuleaza ca „presedintele Romaniei sau cel putin 250.000 de cetateni cu drept de vot pot cere poporului sa-si exprime vointa, prin referendum, cu privire la probleme de interes national, cu exceptia celor referitoare la revizuirea Constitutiei. Initierea referendumului se aproba de Parlament, prin hotarare, cu votul majoritatii membrilor sai”(art.90, alin 1). Daca pana acum declansarea procedurii referendare se putea face cu consultarea parlamentului, in noua formulare acesta are rolul decisiv. Cu alte cuvinte, Parlamentul se constituie intr-un cenzor al initierii unui referendum, limitand dreptul constitutional al presedintelui de a decide in privinta problemelor de interes national.? Este greu de inchipuit ca un eventual referendum care vizeaza direct parlamentul sau aduce atingere intereselor politice ale unei majoritati sa obtina avizul obligatoriu al senatorilor si deputatilor. Mai mult, in procedura Curtii Constitutionale intemeiata pe interpretarea prevederii referitoare la problemele de interes national asupra carora presedintele poate cere consultarea poporului, in virtutea legitimitatii pe care o are, acesta nu poate fi cenzurat. (vezi decizia CCR 567 din 11 iulie 2006). Partizanii noii formulari invoca egala legitimitate a presedintelui si a parlamentului, aducand atingere insa principiului separatiei si echilibrului puterilor in stat.
Tot aici, ar fi de precizat ca unul dintre punctele slabe ale proiectului de revizuire are legatura cu referendumul din 2009 privind trecerea la Parlamentul unicameral cu 300 de membri. In decizia sa 682 din 27 iunie 2012 Curtea Constitutionala face referire directa la referendumul care a indeplinit toate conditiile legale de validare statuand ca „ca reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o solutie legislativa care nu respecta vointa exprimata de popor la referendumul consultativ mentionat este in contradictie cu prevederile constitutionale ale art.1, 2 si 61”. Cu alte cuvinte, acesta referendumul din 2009 poate fi unul dintre temeiurile pentru care proiectul noii Constitutii sa pice la Curtea Constitutionala. (vezi decizia CCR nr. 682 din 27 iunie 2012).
2. Parlamentul – superputere in stat
Caracterul de superputere a Parlamentului si posibilele derapaje institutionale si chiar democratice sunt reflectate si in alte prevederi ambigue ale noului text constitutional. Art. 6,? in noua sa forma, prevede ca „Parlamentul este organul reprezentativ al poporului roman, forul suprem de dezbatere si de decizie al natiunii si unica autoritate legiuitoare a tarii”, formularea „forul suprem de dezbatere si de decizie al natiunii” lasand posibilitatea instituirii unei „dictaturi” parlamentare, neexistand un mecanism constitutional de deblocare a eventualelor crize institutionale. In aceasta situatie exista riscul ca democratia – puterea poporului sa se tranforme in interpretarea servind interesele politice de moment, in ochlocratie – puterea gloatei.Un exemplu al acestui derapaj este situatia de anul trecut de la referendumul de demitere a presedintelui cand in conditiile nevalidarii acestuia din cauza neindeplinirii cvorumului de prezenta s-a incercat impunerea unei solutii care sa duca la demiterea sefului statului pe motiv ca majoritatea care s-a prezentat la vot s-a exprimat impotriva sa.
3. Ambiguitate in procedura dizolvarii Parlamentului
Un alt aspect discutabil este cel referitor dizolvarea Parlamentului. In noua formulare:
„Art.89.- (1) Dupa consultarea presedintilor celor doua Camere si a presedintilor partidelor,? formatiunilor sau aliantelor politice parlamentare, Presedintele Romaniei dizolva Parlamentul, daca acesta nu a acordat votul de incredere pentru investitura Guvernului, in termen de 30 de zile de la prima solicitare si numai dupa respingerea cel putin a unei solicitari de investitura.
Art.89.- (1`) Presedintele dizolva Parlamentul daca o hotarare in acest sens este adoptata cu votul a doua treimi dintre membrii fiecarei Camere”
In acest, interpretarea poate fi una cumulativa ceea ce poate duce la imposibilitatea dizolvarii Parlamentului.
4. Parlamentul – decident in cazul urmaririi penale a ministrilor
De asemenea, in noua forma a Constitutiei iesita din comisia Antonescu, presedintele este scos din mecanismul de cerere a a inceperii urmaririi penale a unui membru al guvernului, Parlamentul avand „dreptul exclusiv” de a face acest lucru.
„Art.109.- (2) Parlamentul, in sedinta comuna a celor doua Camere, are dreptul exclusiv de a cere urmarirea penala a primului-ministru si a membrilor Guvernului, pentru faptele savarsite in exercitiul functiei lor. In cazul aprobarii cererii de urmarire penala a membrilor Guvernului, primul-ministru va inainta Presedintilor celor doua Camere ale Parlamentului, o cerere motivata de suspendare din functie a acestora. Suspendarea din functie, se va decide in sedinta comuna a celor doua Camere”.
Experienta ultimilor ani a demonstrat ca aceasta atributie constitutionala a Parlamentului a fost folosita ca scut impotriva justitiei pentru demnitari, vezi cazurile ministrilor Victor Paul Dobre si Laszlo Borbely, in cazul carora nu s-a avizat cerea procurorilor de incepere a urmaririi penale.
5. Parlamentul – organ de ancheta
Mai mult, o alta prevedere transforma practic Parlamentul intr-un organ de ancheta instituind obligatia oricarei persoane fizice sau juridice de a se prezenta in fata unei comisii parlamentare.
„Art.64.- (41) …
