A îmbrăcat Vladimir Putin cămașa îngerului întunecat al distrugerii?

spot_img

Știri din aceeași categorie

DISTRIBUIE!

„Un grup secret de monitorizare al NATO, format din oficiali ai unei companii militare private românești, a început să lucreze la Odesa. Așadar, românii ajută regimul nazist kievean instalat la Odesa, la fel cum forțele armate ale României au ajutat forțele germane să ocupe Odesa în 1943. Se pare că cineva nu a învățat din istorie.”

Cristian FeleaFoto: Hotnews

Mesaj postat pe Twitter de Ambasada Federației Ruse în Africa de Sud[1]

„În timpul remorcării crucișătorului Moscova către portul de destinație, nava și-a pierdut stabilitatea din cauza avariilor suferite de corpul navei, ca urmare a incendiului provocat de detonarea muniției la bord. În condițiile unei mări agitate, nava s-a scufundat”[2], se arată într-un comunicat al ministerului rus al Apărării dat publicității în seara zilei de joi, 14 aprilie ac., și preluat de agenția de știri „Ria Novosti”.

La primele ore ale zilei de joi vestea lovirii navei amiral a flotei ruse din Marea Neagră cu două rachete anti-navă ucrainene de tip „Neptun” făcea înconjurul agențiilor de știri din toată lumea. Armata rusă nu a recunoscut atacul, dar nu a putut să nege total incidentul, așa că inițial a făcut public următorul comunicat: „În urma unui incendiu la bordul navei, muniția a explodat. Nava a fost grav avariată. Echipajul a fost complet evacuat”[3].

Se speculează asupra faptului că, odată cu apropierea zilei de 9 mai, Kremlinul pune tot mai multă presiune pe armata sa să livreze orice îndeplinire parțială a vreunui obiectiv ce ar putea fi considerată o victorie care să poată fi sărbătorită cu fast și, pe cât posibil, nu doar la Moscova.

Un consilier local din Mariupolul aproape transformat în ruine de ruși – Petro Andriușcenko -, a postat un mesaj pe contul său de Telegram, în care dezvăluie că cel pe care rușii l-au mandatat să conducă administrația rusă a părții de oraș pe care au ocupat-o – Kostiantin Ivașcenko – a primit ordin să „curețe o parte din cartierul central al orașului de moloz și cadavre pentru a se asigura că o paradă poate fi organizată pe 9 mai”[4].

Pentru ca obiectivele politice să fie atinse, Vladimir Putin a schimbat și conducerea militară a forțelor care acționează în Ucraina, numindu-l pe generalul de armată Alexandr Dvornikov, șeful districtului militar de sud, în funcția de comandant al tuturor operațiunilor.

Noul comandat nu a avut cine știe ce noroc, pentru că în Mariupol pușcașii marini ucraineni și cei din Batalionul Azov au reușit să manevreze cu succes și să fuzioneze pentru a apăra în continuare sudul orașului, iar în apropierea Odessei marina ucraineană a reușit chiar mai mult, lovind și scufundând nava simbol a flotei Mării Negre.

FRUSTRAREA FĂRĂ MARGINI A KREMLINULUI

Dacă comparăm două hărți ale acțiunilor militare ale Federației Ruse în Ucraina, de la mijlocul lunii martie ac. și de acum câteva zile, așa cum sunt acestea aduse la zi de specialiștii „Institutului de Studii asupra Războiului” de la Washington, nu putem să nu remarcăm că progresul obținut de ruși pe frontul din est și din sud este limitat, în timp ce au fost nevoiți să renunțe complet la tot ce obținuseră în nord în urmă cu o lună.

Cineva trebuie să fie vinovat de acest lucru. Occidentul, în primul rând! Statele Unite au trimis Ucrainei de la începutul invaziei ruse ajutoare militare care se ridicau – înainte de ultimul pachet anunțat – la 2,5 miliarde de dolari și au inclus: sisteme de artilerie, muniție, transportoare blindate și bărci de apărare de coastă fără pilot.

Noul pachet de ajutoare militare, anunțat de președintele Joe Biden miercuri, 13 aprilie ac., va include alte 11 elicoptere de fabricație rusă Mi-17, piese de artilerie – 18 obuziere de 155 de mm cu 40.000 de proiectile aferente, radare contra artileriei, 200 de transportoare blindate și 300 de drone „Switchblade”.

Slovacia a furnizat Ucrainei sisteme de apărare aeriană de fabricație sovietică S-300 și negocierile sunt avansate, pentru a oferi un nou pachet de sprijin cu armament, constând în furnizarea unui număr de până la 11 avioane de vânătoare MiG 29 și obuziere autopropulsate „Zuzana” proiectate și fabricate în Slovacia. Și Cehia a furnizat Ucrainei tancuri T-72, vehicule blindate de infanterie și sisteme de rachete Strela-10 (SA-13 Gopher).

Germania a decis să majoreze ajutorul internațional în sectorul apărării la două miliarde de euro printr-o suplimentare bugetară, iar ministrul de finanțe Christian Lindner, într-un mesaj postat pe Twitter, a explicat că cea mai mare parte, adică cel puțin un miliard de euro, va reprezenta ajutor militar pentru Ucraina, care poate fi transformat inclusiv în echipamente militare de producție germană.

Asistența financiară totală din partea Uniunii Europene pentru forțele armate ucrainene se ridică la 1,5 miliarde de euro, incluzând 500 de milioane de euro suplimentare, după cum a declarat Josep Borrell, înaltul reprezentant al Uniunii Europene pentru afaceri externe și politica de securitate: „Următoarele săptămâni vor fi decisive. În timp ce Rusia se pregătește pentru o ofensivă în estul Ucrainei, este crucial să continuăm și să ne intensificăm sprijinul militar acordat Ucrainei pentru a-și apăra teritoriul și populația și pentru a preveni noi suferințe.”[5]

O bună parte a ajutorul militar occidental a ajuns în Ucraina și continuă să ajungă acolo zilnic, devenind din ce în ce mai consistent, ceea ce a transformat frustrarea Kremlinului în furie, pentru că armata ucraineană dovedește că știe să folosească foarte bine atât ceea ce are disponibil din fabricație proprie, cât și ceea ce primește din afară, din Europa și Statele Unite.

Moscova a decis să dea glas furiei și să transmită un avertisment formal în scris Occidentului, mai precis Casei Albe, după cum afirmă jurnaliștii de la „Washington Post”. O notă de două pagini a fost depusă la Departamentul de Stat după ce președintele Joe Biden a fost de acord cu noul ajutor de 800 de milioane de dolari pentru Ucraina; iar mesajul rușilor, pe scurt, ar fi următorul: „Vor fi consecințe imprevizibile dacă Ucraina va continua să fie ajutată”.[6]

Scufundarea crucișătorului Moscova – care se pare că avea la bord cel puțin două focoase nucleare[7], iar în încercarea de a salva vasul și a-l ține pe linia de plutire și în siguranță până în portul Sevastopol s-au prăpădit zeci de marinari, inclusiv căpitanul navei – este o lovitură atât de grea pentru mândria armatei și pentru Kremlin (chiar dacă oficial Moscova nu recunoaște că atacul ucrainean a scufundat nava) încât rușii iau în calcul să declare oficial război statului Ucraina.

VLADIMIR PUTIN SE COMPORTĂ CA UN LEU ÎN CUȘCĂ

Indiferent ce susține Kremlinul – acum după ce au trecut mai bine de șapte săptămâni de război purtat de Federația Rusă împotriva poporului Ucrainean în care armatele sale au bătut pasul pe loc și s-au făcut remarcate doar prin oribile crime de război (care ar putea de fapt să fie în curând încadrate de procurorii Curții Penale Internaționale ca fiind crime împotriva umanității[8]), distrugeri masive, violuri sistematice și jefuirea de bunuri și alimente -, este tot mai evident că rezistența dârză a poporului ucrainean nu a fost luată în calcul și îl scoate din minți pe Vladimir Putin.

În parte Kremlinul dă vina pe ajutorul militar occidental pentru a-și explica rezistența armată pe care o întâmpină în Ucraina, dar Vladimir Putin este tot mai nesigur și de loialitatea și bunele intenții ale colaboratorilor săi; cel puțin în ceea ce privește informațiile pe care le-a avut la dispoziție atunci când a dat ordinul de începere a invaziei, este clar că se simte pur și simplu tras pe sfoară de oamenii săi.

General-colonelul FSB Serghei Beseda, cel care a condus operațiunile informative ale fostului KGB în Ucraina, a fost prima victimă a furiei lui Vladimir Putin, fiind arestat la domiciliu după prima săptămână de conflict și, mai recent, încarcerat la închisoarea Lefortovo.

Nu este singurul, alături de el sunt și o parte a subordonaților săi, presa independentă rusă și ucrainenii vorbind de circa 150 de lucrători ai FSB care sunt anchetați, mulți fiind în stare de arest – deci se încearcă dovedirea unui adevărat complot, după vechile practici staliniste.

O altă victimă de calibru a furiei (și totodată a fricii) lui Vladimir Putin se pare că a devenit și Vladislav Surkov, fost adjunct al șefului administrației prezidențiale și reprezentant al Kremlinului în Ucraina. Acuzele ce-i sunt aduse seamănă cu cele aduse lui Serghei Beseda: delapidarea de fonduri, sau în limbajul cunoscătorilor „trădare”.

Arestarea lui Vladislav Surkov, dacă se dovedește reală, este un fapt semnificativ pentru serviciile de informații occidentale; ea este acreditată de publicația rusă „Buninskaya Alleya”, care o pune în legătură cu o presupusă delapidare a 5 miliarde de dolari (mult prea mare pentru a fi reală) de către serviciile ruse de informații, sumă ce ar fi trebuit folosită pentru crearea unei rețele spioni sub acoperire pe teritoriul Ucrainei.

Arestul la domiciliu a lui Vladislav Surkov ar fi semnificativ și pentru că el a fost considerat în Vest ca ideologul cu cea mai mare influență asupra lui Putin, creatorul conceptului de „democrație suverană” ca o mască pentru autoritarism (vezi și originile „suveranismului” european și apropierea ideologică a lui Viktor Orban sau Marine Le Pen de Vladimir Putin).

Surkov susține necesitatea apărării rușilor și dincolo de granițele Federației Ruse: „Lumea rusă este ceva mai mare decât Rusia însăși! Pentru că suntem de fapt un popor dispersat, populația noastră se întinde cu mult dincolo de granițele noastre. (…) Ce este lumea rusă din punctul meu de vedere? Este peste tot, unde oamenii vorbesc rusă și gândesc ca rușii sau unde respectă cultura rusă.”[9]

Vladimir Putin este exponentul unui grup care a pus practic stăpânire pe Kremlin și dictează – prin perspectiva propriilor interese și convingeri – politica internă și externă a Federației Ruse, având ca atuuri resursele vaste (energetice și neenergetice) ale statului și faptul că, prin președintele statului, controlează triada nucleară, care teoretic face din Rusia o putere intangibilă.

Acest grup este numit de americani[10] al „silovarhilor”, adică a acelor siloviki care, asemeni lui Vladimir Putin, au dobândit averi uriașe folosindu-se de puterea deținută în stat și de accesul la resursele publice. Dintre silovarhi fac cu parte personaje extrem de bogate, puternice și influente în stat ca Alexei Miller (Gazprom), Igor Secin (Rosneft), Vladimir Iakunin (RJD – Căile Ferate Ruse) sau Andrei Patrușev (Rosneft), fiul lui Nikolai Patrușev, Nikolai Tokarev (Transneft), Viktor Zubkov (Gazprom), Serghei Cemezov (Rostec) etc.[11].

Din momentul în care Vladimir Putin a dat ordinul de invadare a Ucrainei, a devenit practic condamnat să livreze singurul rezultat care se așteaptă de la el, pentru a-și conserva nu doar puterea, ci și averea dobândită și pentru a-și păstra viața, inclusiv viața membrilor familiei sale, care s-au îmbogățit și își permit să trăiască în lux în Occident exclusiv datorită lui.

Chiar dacă se speculează că ar fi bolnav de cancer (de tiroidă[12] sau de colon[13]), lui Vladimir Putin nu-i este totuna cum va ieși din scenă; ar prefera să o facă ca un erou, căruia să i se ridice o statuie la Moscova, eventual lângă cea a cneazului Vladimir I-ul.

Dacă războiul din Ucraina se prelungește și armata rusă bate pasul pe loc, silovarhii vor considera că a eșuat în misiunea lui, iar Vladimir Putin va deveni dispensabil. Este evident că Putin simte acest lucru, poate chiar știe exact ce i se pregătește, așa că nu mai are încrede în multă lume din jurul său. Dar, cel mai important aspect dintre toate este că devine tot mai determinat să joace totul pe o carte.

ÎNGERUL MORȚII ȘI SPECTRUL DISTRUGERII

Care carte? Victoria în Ucraina, cu orice cost pentru Rusia, cu orice preț pentru ucraineni. La fel ca în Cecenia, atunci când, proaspăt ajuns la putere la Kremlin, Vladimir Putin a trebuit să dovedească în același mod pentru ce anume silovarhii ar avea încredere în el că este omul potrivit să conducă țara.

Victoria în Ucraina poate fi obținută în multe feluri de Federația Rusă și toate sunt luate acum în calcul, mai ales după ce marina ucraineană a scufundat nava amiral a flotei din Marea Neagră.

Pentru ca cele mai drastice dintre aceste mijloace, și anume armele de distrugere în masă, să nu fie deocamdată luate în calcul, generalul Alexandr Dvornikov are o singură încercare la dispoziție: să cucerească Donbass-ul în câteva săptămâni și să pună pe masa deciziilor de la Kremlin această victorie de etapă.

Până una, alta generalul Alexandr Dvornikov trebuie să găsească rapid soluția pentru a lichida ultimul bastion al rezistenței din Mariupol, combinatul „Azovstal” și împrejurimile sale, precum și o parte a portului, unde sunt baricadați circa o mie de luptători din Batalionul Azov și pușcașii marini[14] și să proclame „eliberarea” totală a orașului până la data de 9 mai ac..

Dacă Dvornikov eșuează în misiunea sa, totul este pregătit pentru escaladare. Ce ar presupune escaladarea? Planul este destul de simplu și foarte probabil: Federația Rusă va declara război Ucrainei (pretextul este aproape găsit deja și va clama că Ucraina a atacat localități de pe teritoriul Rusiei), va trece la mobilizarea rezerviștilor și a recruților și va cere ferm Belarusului să i se alăture și să declare război Ucrainei.

De altfel, potrivit unei analize a Departamentului de Stat, pe care secretarul de stat american Antony Blinken a transmis-o și aliaților Statelor Unite din NATO, războiul declanșat de Rusia în Ucraina ar putea dura întregul an 2022, pentru că obiectivele președintelui Vladimir Putin în Ucraina nu s-au schimbat și este puțin probabil ca el să fie interesat de negocieri de pace până nu le atinge[15]. Citeste continuarea pe Contributors.ro

spot_imgspot_img