Daniel Cîrnu, CEO Digital Politic

Campaniile electorale sunt războaie de percepție. Câștigă, de regulă, nu cel mai zgomotos, ci cel care își controlează mesajul, își cunoaște publicul și înțelege unde e linia fină dintre emoție și derapaj.

În turul 2 al alegerilor prezidențiale din 2025, George Simion a pierdut nu doar în fața contracandidatului său, ci în fața propriei strategii.

Liderul AUR a intrat în finală cu o bază solidă de electorat, un capital de simpatie în rândul românilor dezamăgiți de sistem și o forță de mobilizare impresionantă în online.

Și totuși, ultimele două săptămâni de campanie au fost dezastruoase pentru el.

Iată cele șapte #greșeli#decisive care i-au închis drumul spre #Cotroceni:

1. „Casele de 35.000 de euro” – o capcană de PR autodeclanșată

Într-un context economic tensionat, George Simion a lansat ideea acordării de locuințe pentru tineri la prețuri fixe, subvenționate de stat – 35.000 de euro.

Ideea, deși populistă, ar fi putut avea tracțiune dacă era susținută de un plan coerent.

Însă într-un interviu la Digi24, Simion a admis că inițiativa a fost „doar un exercițiu de marketing”, fără intenție reală de implementare.

Acel moment a fost devastator: și-a subminat propria credibilitate și a transmis publicului că este dispus să mintă pentru a câștiga voturi.

În #marketingul#politic, când promisiunea se dovedește falsă, efectul bumerang lovește mai tare decât dacă nu ai fi spus nimic.

A pierdut electoratul indecis și i-a pus pe gânduri chiar și pe unii dintre susținători.

2. „500.000 de bugetari dați afară” – mesajul fatal pentru clasa de mijloc

Simion a anunțat într-un interviu că ar disponibiliza 500.000 de #bugetari, fără să clarifice pe cine vizează exact – funcționarii din administrație sau și profesorii, medicii, pompierii?

Mesajul, deși adresat unui public dornic de reformă, a fost perceput ca o amenințare la adresa stabilității sociale.

Pentru milioane de familii care trăiesc din salarii publice (direct sau indirect), promisiunea a sunat ca o sabie deasupra capului.

A fost o eroare strategică care a scurtcircuitat orice avantaj în rândul electoratului moderat.

3. Refuzul dezbaterii televizate – un semn de slăbiciune, nu de forță

Campaniile moderne se câștigă prin expunere și confruntare. Nicușor Dan a acceptat să meargă singur în dezbateri, iar absența lui George Simion a părut o fugă, nu o demonstrație de forță.

Pentru un candidat care clamează curajul și verticalitatea, refuzul dialogului în fața națiunii a transmis exact opusul: nesiguranță, lipsă de soluții, teamă de întrebări incomode.

4. Derapajul verbal: „AUTIST” – o ofensă care a costat capital moral

Într-o intervenție video, George Simion l-a numit pe contracandidatul său „#autist” într-un context peiorativ.

Această declarație a declanșat un val de reacții negative nu doar din partea electoratului general, ci și din partea ONG-urilor, a părinților copiilor cu autism, a opiniei publice moderate.

A fost un gest de dispreț care a șters orice urmă de empatie pe care o putea revendica.

Într-o campanie prezidențială, limbajul contează la fel de mult ca faptele. Iar Simion a părut brusc mai aproape de o caricatură de lider autoritar decât de un președinte al tuturor românilor.

5. Aplaudarea suspendării procesului Visa Waiver pentru români

Una dintre cele mai neașteptate și toxice poziții din campanie a fost reacția lui George Simion la blocarea procesului de admitere a României în programul Visa Waiver al SUA.

În loc să apere interesul național și demnitatea românilor, a aplaudat indirect decizia, afirmând că „așa ne trebuie”, ca o lecție pentru clasa politică.

Această atitudine de resemnare auto-pedepsitoare a fost profund nepopulară, în special în rândul românilor din diaspora și al tinerilor profesioniști care văd în libera circulație o necesitate, nu un moft.

A transmis mesajul că nu îi pasă cu adevărat de cetățenii români, ci doar de retorica de pedepsire simbolică.

6. Episodul Franța – imagine externă dezastruoasă

Într-o apariție la un post de televiziune important din Franța, George Simion a avut un moment profund neinspirat: l-a admonestat public pe președintele Emmanuel Macron, într-o franceză stâlcită, greu de urmărit, într-un moment stânjenitor pentru diplomația românească.

A continuat prin a declara, în direct, că Franța va dispărea ca națiune în 20-30 de ani, într-o tiradă care a fost amplu criticată de presa franceză și ironizată în mediile diplomatice.

Într-o campanie în care liderul trebuie să transmită #stabilitate, #maturitate și #respect internațional, acest episod a consolidat percepția că Simion nu poate reprezenta România pe scena globală fără riscuri de ridicol.

7. „Candidez pentru altul, nu pentru mine” – abdicarea de la leadership

Declarația că nu candidează pentru el însuși, ci pentru a-l pune pe Călin Georgescu la conducerea țării, a fost lovitura de grație.

Românii votează un președinte, nu un #pion.

A sugera că alegătorii sunt doar un mijloc de a aduce la putere un alt personaj – necunoscut publicului larg, fără legitimitate democratică – a fost o formă de abdicare de la rolul de lider.

Această declarație i-a alienat până și pe cei care îl vedeau ca pe o alternativă reală la vechile structuri. A devenit clar că nu va conduce, ci va fi condus.

Concluzie: Când emoția se decuplează de strategie

George Simion a știut să mobilizeze, dar nu a știut să inspire încredere. A mers pe o retorică de forță, dar a uitat că în turul 2 câștigă cel care unește, nu cel care divide.

În loc să se transforme într-un om de stat, a rămas captiv în personajul de lider de galerie.

A ignorat regulile fundamentale ale unei campanii prezidențiale: #claritate, #empatie, #viziune.

Victoria nu se construiește cu furie, ci cu #răbdare. Cu #strategie. Cu #luciditate.

Iar în turul 2, George Simion a pierdut contactul cu toate trei!