ANALIZĂ Situația investițiilor străine directe din România în ultimul an. Influența războiului

România are nevoie de un flux permanent și consistent de investiții străine pentru a-și reforma economia și a deveni rezilientă

Cristian FeleaFoto: Hotnews

În luna mai ac. Consiliul Investitorilor Străini a dat publicității raportul “FIC Business Sentiment Index”, din care rezultă că există în continuare intenții și proiecte pentru investiții străine în România: “… jumătate dintre respondenți estimează că pentru acest an investițiile planificate sunt la niveluri similare cu cele ale anului trecut, iar 40% dintre respondenți spun că plănuiesc să investească sume mai mari comparativ cu perioada precedentă.” (zf.ro)

Raportările BNR privind primul trimestru al anului curent confirmă sondajele FIC: investițiile directe realizate de nerezidenți în România au crescut cu 9,7% în primele două luni din 2022, la 926 milioane de euro, comparativ cu 844 milioane de euro în aceeași perioadă din 2021. (cursdeguvernare.ro)

Câteva exemple: Constructorul german BMW a anunțat că va începe în 1 iunie construcția uzinei de automobile la Debrețin, în Ungaria, doar 80 de kilometri de Oradea, în care investește 1 miliard de euro. Imediat, o serie de companii din rețeaua de furnizori ai companiei germane s-au arătat interesate să identifice în zona Arad – Oradea oportunități pentru a deschide capacități de producție. (profit.ro)

O parte a acestor companii s-au adresat autorităților locale din Bihor/Oradea, fiind interesate de semnarea unui parteneriat public-privat, un potențial punct de interes fiind un parc industrial de lângă Oradea, unde există pregătit teren pentru investiții în automotive.

Să observăm că Oradea s-a conectat prin autostradă cu Debreținul, că șoseaua de mare viteză Oradea – Arad – Timișoara este în proiectare și ar putea fi finalizată în anul 2026, dar și că se pun bazele unui proiect transfrontalier româno-ungar, ca această șosea expres să fie legată de sistemul maghiar de autostrăzi.

Envipco, o companie cu sediul în Amsterdam, Țările de Jos, a investit 2 milioane de euro într-o fabrică la Sebeș, județul Alba, care va produce automate de reciclat PET-uri: reverse vending machine (RVP). Fabrica din Sebeș asamblează componente produse în proporție de 90% în România, iar principala piață a producției de automate, dă asigurări ministrul mediului, Tanczos Barna, va fi România:

“Înființarea și operaționalizarea Sistemului garanție-returnare în România este foarte aproape și e important să știm că avem capacitatea să susținem acest efort uriaș, pentru că SGR va fi cu adevărat cel mai mare proiect logistic realizat în România, în ultimii 30 de ani. Așadar, nu putem decât să ne bucurăm atunci când companii cu experiență aleg să investească în România și să facem tot ce ține de noi să sprijinim genul acesta de investiții.” (ziare.com)

Envpico a investit la Sebeș nu printr-o întâmplare, ci pentru că în localitățile Ciugud și Șrping a existat o implicare activă a administrațiilor locale pentru proiectele pilot de reciclare a PET-urilor cu ajutorul automatelor de recuperare a acestui tip de ambalaje; acest sistem, propriu economiei circulare – SGR (Sistemul de Garanție Returnare) – va fi extins pe baza experienței din localități ca cele din Alba la nivel național.

Dacă România nu se regăsește pe harta investițiilor europene în fabricarea de baterii, nu este întâmplător. Pentru a surmonta decuplarea de la oportunitatea de a atrage astfel de investiții străine – în condițiile în care comerțul nostru exterior stă pe un procent de 25% industrie automotive – guvernul se zbate să negocieze cu cei potențial interesați.

Recent, la Guvern au fost consultări cu producătorul german de baterii Varta, care și-a prezentat oferta, ce s-ar putea ridica la investiții de circa 1 miliard euro în câteva etape. Și Dräxlmair are planuri pentru construirea unei fabrici de baterii auto la Timișoara, o investiție de 200 de milioane de euro. Există însă o problemă, deloc lipsită de importanță: forța de muncă calificată.

Pentru a surmonta și acest neajuns – deși este evident că nu se poate rezolva nimic de la un an la altul -, Guvernul a semnat un Memorandum cu EIT InnoEnergy, care să permită accesul țării noastre, prin patru universități (Craiova, Galați, Petroșani și Pitești), în Academia Alianța Europeană pentru Baterii.

Războiul din Ucraina și criza energetică aduc la rândul lor alte oportunități pentru investiții străine în România, multe dintre ele urgentate acum tocmai pentru încep să se contureze mai clar soluțiile prin care riscurile pot fi depășite de posibilitatea să aducă profiturile așteptate.

În vara anului 2021, grupul industrial italian AFV Beltrame, unul dintre cei mai mari producători de bare din oțel și oțeluri speciale din Europa, își finalizase studiul de fezabilitate și decisese că planurile sale de a investi 300 de milioane euro pentru a construi în România, la Târgoviște, o fabrică (eco)inteligentă de oțel-beton și sârmă laminată, dotată cu un parc fotovoltaic de 100 MW, care să preia o parte din alimentarea cu energie a platformei industriale viitoare.

Produsele siderurgice pe care AFV Beltrame urmărea să le fabrice la Târgoviște, pe platforma COS, erau cele necesare sectorului de construcții, și anume fierul-beton și plasa de sârmă. La acel moment, însă, capacitățile similare de producție din Ucraina reprezentau concurența directă, produsele respective fiind competitive ca preț, inundau piața din România.

Războiul a schimbat complet perspectiva. AFV Beltrame Group și-a refăcut urgent calculele, a suplimentat investiția până la aproape 500 milioane de euro, angajarea a 500 de tehnicieni și alte categorii de specialiști și demararea producției de fier-beton în vara anului curent, prin repornirea COS Târgoviște. (profit.ro; a1.ro)

La conferința “Consecințele economice ale războiului” (din Ucraina), organizată de “Ziarul Bursa”, economistul Mircea Coșea făcea următoarele observații: “Sunt două țări care vor deveni puteri militare – Polonia și România. În România se vor concentra mari resurse militare, pentru că acest conflict va fi unul pe termen lung. Suntem la Marea Neagră, care va fi o zonă foarte încărcată din punct de vedere militar. Această militarizare a României transformă țara noastră într-o forță militară. (…)

România (…) va câștiga din punct de vedere al profiturilor și al nivelului tehnologiei, dar va pierde din punct de vedere al apetitului investițional al capitalului străin, pentru că zona devine periculoasă. În acest context, se cere ca România să gândească un plan de afaceri al investițiilor străine total diferit de cel de până acum, care să suplinească teama de investiție într-o zonă caldă prin avantaje economice masive.”

SCHIMBAREA ESTE INEVITABILĂ. CUM O SUSȚINEM?

“Ziarul Financiar” remarca faptul că în ultimii cinci ani în România s-au deschis doar 4 fabrici cu o valoare de peste 100 milioane de euro construite de la zero, toate patru fiind rezultatul unor investiții străine: fabrica de biocombustibili deschisă de grupul elvețian Clariant, în Podari – Dolj; fabrica de profil de lemn MDF deschisă de turcii de la Yildiz Entegre Romania, la Oarja – Argeș; fabrica de mașini de spălat (haine și vase) de pe platforma Arctic, Dâmbovița, a grupului turc Arcelik; fabrica de piese de aluminiu din Dumbrăvița, Maramureș, a producătorului austriac Universal Alloy.

Doar 13 județe și municipiul București se înscriu pe lista entităților locale care au atras investiții străine directe de peste 1 miliard de euro; dar sunt și 10 județe care nu au reușit să atragă ISD mai mari de 200 milioane de euro. Acestea sunt entitățile teritoriale cu un nivel al PIB pe cap de locuitor sub media națională și cu infrastructură (încă) precară. (zf.ro)

Chiar dacă investițiile străine directe au modelat România în ultimul sfert de secol, ne aflăm la un punct de răscruce. În 2019, circa 19% din exporturile României erau reprezentate de producția de la uzinele Dacia și Ford, precum și a fabricilor de piese, echipamente și softuri auto (automotive). În 2022, însă, atât Renault, cât și Ford Motors au decis să facă schimbări care vor afecta fabricile lor din România, deși nu este încă foarte clar în ce mod.

Renault a decis ca noua sa divizie de mașini bazate pe motoare termice, din care face parte și uzinele Dacia de la Mioveni (alături de cele din Spania, Portugalia, Turcia, Brazilia, Chile și Argentina) să fie vândută (respectiv un pachet majoritar de acțiuni de 60%) după câte se pare către Nissan Motors.

Fabrica de la Craiova a Ford a fost transferată zonal către Ford Otosan, divizia din Turcia (care în mod tradițional produce modelele de autoutilitare), dar vestea bună este că începând cu anul 2024 la Craiova ar urma ca modelele ce vor fi asamblate aici – “Puma”, “Transit Courier” și “Tourneo Courier” – să primească și motorizări electrice. (g4media.ro)

Conform lui Mihai Matei, Asociația Patronală a Industriei de Software și Servicii (ANIS), care la începutul anului curent a lansat în parteneriat cu Roland Berger un studiu privind impactul industriei de software și servicii în economia României și a obținut o serie de date interesante în urma analizei.

În primul rând, rezultă din studiu că acest sector este al doilea cel mai mare exportator al României, cu o creștere de trei ori mai mare decât creșterea economiei în ultimii cinci ani, generând aproximativ 6,2% din PIB.

Studiul a mai concluzionat că sectorul are un potențial major, adică poate genera 10% din PIB; doar că, mai constată autorii, industria noastră de software și servicii nu este una bazată pe inovare, ci majoritar pe outsourcing.

De fapt, constată ANIS, aceasta este o problemă general valabilă în economia românească: preponderent exportăm resursă umană, importăm tehnologie și nu suntem nici măcar un jucător regional în plan tehnologic; de aici oportunitatea de a deveni un producător de tehnologie și un jucător regional pe care nu trebuie să o ratăm. (cursdeguvernare.ro)

Sub presiunea realității, România nu doar că trebuie să continue să atragă investiții străine, dar trebuie să găsească în același timp soluții pentru structurarea lor adecvată, privind mereu spre viitor.

Pe măsură ce se îmbunătățește calitatea infrastructurii, atenția trebuie să se mute pe ridicarea calității educării și calificarea înaltă a forței de muncă, dar și pe păstrarea ei în țară, prin îmbunătățirea salarizării și a calității vieții.

Investițiile în zona de producție trebuie să țintească obiectivele reindustrializării, creșterea ponderii cercetării și inovării ca factor de producție și reducerea importanței zonelor unde valoarea adăugată este mică. În fine, nu mai puțin important este să crească concurența pe care capitalul autohton o face capitalului străin în sectoarele strategice.

Dar care sunt sectoarele strategice? Definirea lor este cert atributul Guvernului, dar nu fără consultarea mediului de afaceri și a partenerilor sociali. Până să o facă – temeinic și sistematic – Guvernul, am făcut eu o încercare pentru care am cooptat doi interlocutori:

Citeste continuarea pe Contributors.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *