Actul de la 23 august 1944 mai suscita inca diverse con?troverse. Adevarul istoric este greu de aflat, dupa deceniile de minciuni comuniste. De aceea, pentru cunoasterea evenimentelor reale, e foarte pretioasa marturia ofiterului britanic Ivor Porter, care a facut parte dintr-o misiune speciala, numita „Operatiunea Autonomousa”, al carei scop era scoaterea Romaniei din alianta cu Germania.
Membrii misiunii au fost parasutati in Romania, au fost arestati, dar au fost eliberati chiar de 23 august 1944, din ordinul Regelui Mihai I. Marturia lui Ivor Porter a fost publicata la Editura Humanitas, intr-o carte intitulata „Operatiunea Autonomous in Romania pe vreme de razboi”, iar? versiunea lui Ivor Porter confirma rolul pe care Regele Mihai I l-a avut in aceste evenimente in urma carora Romania a obtinut re?trocedarea Transilvaniei de Nord, ce fusese cedata Ungariei in anul 1944.
Pregatiri minutioase
„In zori avusese loc o sedinta la domiciliul lui Constantin Bratianu (n.r. – liderul PNL) din Calea Dorobantilor nr. 16, in cursul careia Maniu (n.r. – liderul PNT) si Bratianu – cred ca si Titel Petrescu (n.r. – liderul PSD) – l-au insarcinat pe Gheorghe Bratianu (n.r. – istoric si lider politic) sa-i adre?seze Maresalului (n.r. – Ion Antonescu, criminal de razboi, conducatorul de atunci al Romaniei) un ultim apel. Maniu dorea ca armistitiul sa se realizeze ca „un fel de consens national”. Dupa opinia sa, un armistitiu incheiat cu colaborarea guvernului si in special a lui Antonescu, care detinea controlul necesar si autoritatea morala asupra armatei, putea fi realizat mai repede si mai usor”, a scris militarul britanic. a”In dimineata urmatoare – spunea el mai tarziu – l-am rugat pe domnul Gheorghe Bratianu, care avea acces mai usor la domnul Maresal, sa-l convinga sa faca armistitiu, fiindca noi toti, fara exceptie, ii stam de ajutor. Toata puterea noastra politica si sociala i-o punem la dispozitie”, noteaza Ivon Porter.
a”Gheorghe Bratianu a ajuns la Snagov pe la 10.30. Antonescu l-a trimis pe Ica (n.r. – vicepremierul si ministrul de Externe Mihai Antonescu) sa stea de vorba cu el; dar mai tarziu a parasit si el sedinta Cabinetului pentru a li se alatura. Bratianu i-a comunicat ceea ce fusese autorizat sa spuna. Antonescu a ascultat in tacere, fara sa ia loc. Stia prea bine ca opozitia dorea sa-l oblige sa-si recunoasca vinovatia, semnand el insusi capitularea, iar Ica si prietenul sau, Gheorghe Bratianu, incepeau sa-si piarda speranta. Brusc, Antonescu a acceptat; tot ceea ce pretindea era o „scrisoare de garantii” din partea lui Maniu si a lui Constantin Bratianu care sa confirme cele comunicate lui de catre Gheorghe Bratianu. Bratianu a promis sa se reintoarca cu scrisoarea pe la orele 15.00 si i-a sugerat Maresalului sa solicite neintarziat o audienta la Rege. Colone?lul Davidescu, seful cabinetului militar al Maresalului, a telefonat la Palat si cererea de audienta pentru orele 16.00 a fost acceptata. Mihai Antonescu a obtinut si el, separat, o audienta la orele 15.30.
Inainte de a reveni la sedinta Cabinetului, Maresalul i-a cerut lui Ica sa intocmeasca un memoriu in care sa prezinte pozitia guvernului referitoare la conditiile de armistitiu, pentru a fi eventual trimis rusilor dupa audienta sa la Rege. Documentul alcatuit de Mihai Antonescu era o versiune putin largita a memoriului pe care Nanu il inmanase Ambasadei sovietice de la Stockholm, cu doua luni inainte, si care fusese in mare parte acceptat de Moscova in termenii propusi prin doamna Kollontay (n.r. – Frederic Nanu, ambasadorul Romaniei in Suedia, si Alexandra Kollontay, ambasadorul URSS).
Ceva mai tarziu, in aceeasi dimineata, dupa ce Maresalul si Mihai Antonescu cerusera sa fie primiti la Palat, Regele a avut o intrevedere cu genera?lul Sanatescu, cu generalul Aldea, Starcea si Niculescu-Buzesti (n.r. – toti erau colaboratori ai MS Regelui Mihai I). Au hotarat ca acea confruntare cu Antonescu, care putea duce la arestarea acestuia, sa aiba loc dupa-amiaza. Buzesti si Starcea au plecat in oras sa-i puna la curent pe Maniu si pe Patrascanu (n.r. – Lucretiu Patrascanu, lider comunist). Buzesti nu l-a gasit pe Maniu, dar i-a lasat asistentului sau un mesaj ca atat Maniu, cat si Bratianu erau asteptati sa se prezinte de urgenta la Palat. Nici unul nu a aparut. Starcea l-a vazut pe Patrascanu, care a promis sa vina cu Titel Petrescu, dar numai dupa lasarea intunericului. Destul de edificator, comenta atunci Mircea Ionnitiu, pentru increderea liderilor politici in reusita loviturii de stat”, scrie Ivor Porter.
O situatie tot mai grava
In acel moment, Romania risca sa fie ocupata integral de URSS. „La ora 13.00, Maresalul a primit instiintarea din partea comandantului Armatei 4 romane ca frontul era pe cale de prabusire. In acea zi, cinci corpuri de armata germane erau incercuite in luptele de la Husi, un orasel in apropierea granitei cu Basarabia. In timp ce unele trupe sovietice luau Tighina, situate la sud-est de Chisinau, altele se indreptau cu toata viteza spre poarta Focsanilor. Dupa incheierea sedintei cabinetului la ora 13.30, Maresalul a luat masa si s-a intins putin sa se odihneasca. La Bucuresti, Cristescu (n.r. – Eugen Cristescu, seful servciului secret al Romaniei) a convocat o sedinta a functionarilor sai superiori si a facut aluzie la o prabusire a guvernarii antonesciene. Intre timp, Gheorghe Bratianu nu i-a putut gasi nici pe Bratianu, care se dusese la mosia sa de la Florica, nici pe Maniu. Deprimat, a ajuns la Snagov aproape de orele 15.00. Scrisoarea, a spus el, era pe cale sa soseasca, dar se mai lucra la redactarea ei; Maresalul putea, desigur, sa se refere la ea la intrevederea cu Regele. Insa Maresalul s-a infuriat. Bratianu se intorsese doar cu vorbe, nimic altceva decat vorbe. Mihai Antonescu putea sa se duca singur la Palat si sa-I prezinte scuze Regelui din partea Maresalului.
La Palat se verificau detaliile. Colonelul Ionescu era pregatit sa asigure paza cladirii cu cei cincizeci si doi de ostasi pe care ii avea. Daca Maresalul va fi retinut, escorta va trebui sa fie si ea arestata, iar automobilele scoase de la vedere de pe Calea Victoriei. Pentru a reduce riscurile unor contramasuri imediate, trebuiau retinuti si colaboratorii cei mai apropiati ai Maresalului. Cei mai importanti dintre ei erau gene?ralul Pantazi, generalul Constantin (Picky) Vasiliu, genera?lul Gheorghe Tobescu si Eugen Cristescu. (a??)
Maresalul a sosit la foarte putin timp dupa orele 16. Era incordat, complet istovit si s-a impiedicat la intrarea in incapere. Intuia ca fusese tradat de liderii partidelor, care nu-i inmanasera scrisoarea de confirmare a ofertei lor. A fost chemat in aceasta casa, in care nimeni nu-l agrea, poate doar cu exceptia lui Sanatescu, si nici acesta nu era de acord cu el. Nu adusese Regelui decat vesti proaste si, oricum, nu avea nevoie de sfaturile lui. Dorea sa se reintoarca pe front, unde era respectat si unde mai putea face ceva. Sosise tocmai de la Snagov, in uniforma, intr-un automobil care, pe vremea aceea, nu avea instalatie de aer conditionat”, mai scrie Ivor Porter.?
Un adevarat chin
„Colonelul Ionescu l-a escortat pana in salon, unde l-a gasit pe generalul Sanatescu in haine civile, pe ministrul de externe in costumul de dimineata si pe Rege in acelasi costum de …
