Vechea medicina presupunea cazarea indelungata a pacientului, pe timpul careia se faceau analizele in ?doua-trei zile, apoi se lua decizia de tratament; pacientul putea astepta cateva zile in spital pentru ca momentul unei interventii chirurgicale sa fie stabilit. In prezent, in intreaga lume exista tendinta de a limita timpul de spitalizare, pentru a reduce costurile si a asigura o mai rapida derulare a activitatii, un lucru care nu inseamna neaparat ca sistemul este mai bun.
Era industrializarii a condus la dezvoltarea unor noi abordari ale organizarii institutiilor si activitatii acestora. In acea perioada s-a nascut teoria managementului stiintific, formulata de F. W. Taylor. ?Celebrul sistem taylorist a pus accent pe maniera de efectuare a activitatilor de catre muncitori, care, la acea vreme, erau o clasa bruta, cu specializare redusa, implicata in activitati rutiniere, monotone, prototipica fiind munca la banda rulanta. Ideile lui Taylor au fost sistematizate si aprofundate in lucrarea Principles of Scientific Management (Principiile managementului stiintific), aparuta in 1911. Taylor considera ca eficienta maxima se poate obtine, pe de o parte, prin uniformizarea muncii oamenilor, deci prin standardizarea ei, iar pe de alta parte, prin folosirea banilor ca stimulent, dat fiind faptul ca dorinta de a avea bani stimuleaza uniform oamenii si constituie aproape singura motivatie umana. El a propus o serie de modalitati de rationalizare a muncii: analiza gesturilor in timpul executiei, descompunerea activitatilor acestora in elemente constitutive, in vederea eliminarii celor lente si inutile si a gruparii celor ramase (rapide si utile), desfasurarea muncii dupa un sistem strict de proceduri, reguli care stabilesc strict timpii si miscarile, selectia muncitorilor capabili de a transpune in practica instructiunile formulate si mai ales a celor capabili de performante inalte, disciplinarea muncitorilor (teoria batei si morcovului), retribuirea convenabila a lucratorilor (prin oferirea unor prime de randament pentru cei care executau mai multe produse fata de un numar standard dinainte fixat, iar pe de alta parte, pedepsirea celor care nu realizau si nu depaseau standardul fixat, prin avertismente, penalizari, blamare, concediere).
„Studiul stiintific al munciia” s-a dezvoltat presupunand: programarea activitatilor prin grafice liniare, studiul componentelor de baza ale activitatilor si stabilirea unor clase de activitati, studiul oboselii musculare prin investigarea relatiei dintre timpul de munca si timpul de repaus, cercetarea oboselii generalizate la nivelul intregului organism, studiul economiei miscarilor etc.). Sistemul taylorist a contribuit la cresterea productivitatii, insa a generat insatisfactii si revolte muncitoresti, deoarece incerca „transformarea omului in masinaa”, ignorarea aspectelor psiho-fiziologice ale prestatiilor, eliminarea gandirii si reducerea la minimum a relatiilor interumane din cadrul institutional (vezi M. Zlate, Tratat de psihologie organizational-manageriala, 2004).
Critica „organizarii stiintifice a munciia” a fost foarte sugestiv redata si in cinematografie. Charles Chaplin (1889-1977) a jucat in celebrul „Timpuri noia” (Modern Times, 1936), al carui scenariu a fost sugerat de conditiile „modernea” de activitate din era industriala. In film, personajul principal jucat de Chaplin era obsedat de activitatea pe care o desfasura, continuand sa execute si in afara locului de munca operatiile de asamblare a produselor din fabrica. Reducerea omului la un automat, dezumanizarea in procesele muncii au fost limitele pregnante ale acelui sistem de organizare.
Actualmente, putem spune ca suntem in „era serviciilora”, iar multe principii ale muncii automate sunt depasite, deoarece, in servicii, factorul uman are o preponderenta semnificativa in interactiunile prilejuite de activitate. Din nefericire, tehnologizarea avansata, desi extrem de eficienta pentru a optimiza activitatile medicale, are o serie de …
