De prea mult timp o intrebare nu-si primeste raspunsul. Cand va fi cultura traditionala parte a programei nationale de invatamant? Tema suscita interes pana la nivelul Academiei Romane, prin deschiderea unei dezbateri nationale. Se cauta acele solutii care sa stopeze un fenomen deja secular, al gradualei disparitii a propriilor noastre radacini.Muzee etnografice, specialisti din institutele de profil, organizatii neguvernamentale promotoare ale autenticului, artisti populari, cu totii trag, de ani buni, semnale de alarma privitoare la tot mai evidenta descrestere a culturii traditionale. Fara nici cel mai mic ecou din partea structurilor administrative. Cea mai proaspata veste vine de la directorul Institutului de Etnografie si Folclor, Sabina Ispas, despre dezbaterile pe care Academia Romana le-a inceput in septembrie, continuate pe parcursul lunii octombrie, care vizeaza tocmai aceasta sensibila chestiune.”Pregatirea cadrelor didactice pentru transmiterea informatiei specifice culturii traditionale”, fiind una dintre teme. Sunt invitati toti cei care pot contribui la creionarea unei strategii viabile.”Educatia poate fi sansa ca obiceiurile sa renasca”Altfel, ne plangem ca obiceiurile dispar de pe ulitele satelor. Ba chiar in multe locuri tinerilor le este rusine sa mai imbrace costumul popular. Mestesugurile nu-si mai gasesc maini dibace si inimi dedicate. Ritualurile de peste an nu se mai respecta. Si, nu in ultimul rand, se distorsioneaza liniile arhitecturale stravechi ale caselor romanesti. „Educatia poate fi sansa ca obiceiurile sa renasca. Ele fac parte din identitatea noastra nationala”, sunt cuvintele pe care etnologul Ion Ghinoiu mi le-a spus la un moment dat. Un fapt este cat se poate de clar, spune acum Sabina Ispas. Cultura traditionala nu mai este de mult timp obiect de studiu in facultati. Asa ca aceia care vor deveni profesori nu stiu ce sa spuna despre acest subiect elevilor lor. Doar studentii de la Filologie patrund, pentru un semestru, in arealul Folclorului. „Am invitat la dezbateri pe toti cei care pot sa contribuie la formarea unei noi viziuni educative in acest vast domeniu”, anunta interlocutoarea mea, cu atat mai mult cu cat institutul in fruntea caruia se afla contribuie la organizarea acestei dezbateri. Capcana optionalelor Am stat de vorba pe aceasta tema si cu responsabili din Ministerul Educatiei. Raspunsul lor tine insa de ceea ce inseamna optiunea scolii, de a dezvolta programe legate de traditia specifica fiecarei regiuni in parte. Ministerul vorbeste si despre implicarea comunitatii in sustinerea unor asemenea demersuri. Traditionalul nu face totusi parte din programa nationala de invatamant, ci din materiile optionale. De aici incep problemele, cultura traditionala fiind pusa la concurenta cu alte posibilitati aflate la dispozitia elevilor si parintilor. Apare deci riscul ca traditia sa fie data la o parte de alte categorii de informatii, considerate mai atractive sau mai de actualitate pentru copii.Un vis frumos. Si atatUn exemplu concludent s-a intamplat la scoala din comuna hunedoreana Santamarie Orlea. Aici a fost aplicat, incepand din anul 2006, un indraznet program care viza cultura traditionala specifica Tarii Hategului. Doi specialisti de la Muzeul Taranului Roman din Bucuresti, Carmen Mihalache si Ana Pascu, au scris un manual din care puteai sa afli, intre altele, despre traditiile locale, folclor, modul de organizare a gospodariei, calendarul ritualurilor de peste an, gastronomie. Profesorii de la aceasta scoala au contribuit cu informatii culese din teren, completand documentarea care a stat la baza manualului. Cand mi-a vorbit, de curand, despre cartea asta, am remarcat la Carmen Mihalache un oftat adanc. Spunandu-mi ca ora de traditie populara s-a tinut numai trei ani in Santamarie Orlea. Am vrut sa stiu de ce, iar directoarea scolii, Liliana Farcasiu, mi-a raspuns, cu acelasi regret in glas. Manualul era pentru elevii de clasa a saptea. Numarul orelor optionale este limitat. Elevii sa parintii au de ales, in fiecare an, intre mai multe variante. Traditia n-a rezistat mult pe baricade, fiind surclasata de alte lucruri, mai atractive, precum Informatica. „Ar trebui ca ora dedicata culturii traditionale sa fie inclusa in programa nationala”, vorbeste directoarea despre o posibila solutie.Cultura generala nu poate face parte din orele optionaleMa intorc la discutia cu oficialul Institutului de Etnografie si Folclor, care spune ca a lasa studiul culturii traditionale la optiunea comunitatii, fara ca sistemul de invatamant sa se implice in aceasta chestiune, este pur si simplu un drum infundat. „Nu poti include in orele optionale un domeniu atat de vast, care tine de cultura generala”. Specialistul da exemple care tin de efectul lipsei de informatii referitoare la cultura traditionala. Copiii din ziua de azi nu stiu ce inseamna un cantec, o balada, nu cunosc notiunea de ritual, de obicei sau ce este un proverb. La randul sau, directorul Muzeului National al Satului din Bucuresti, Paula Popoiu, mi-a vorbit de mai multe ori despre demersurile adresate Ministerului Educatiei si Ministerului Culturii in favoarea revenirii culturii traditionale in scoli, in cadrul unui program national.”Tot asteptam, de ani si ani, un raspuns, care se lasa, din pacate, asteptat”. Dacii incearca sa reziste, la Cricau Ce s-a intamplat pana acum, in diverse locuri ale tarii, poate fi creionat printr-o grea batalie dusa de profesori inimosi, care, din proprie initiativa, au incercat, la nivelul scolii lor, sa tina cu dintii de traditie, sa faca in asa fel incat copiii sa fie interesati de un domeniu care unora le pare depasit. Am intalnit un exemplu in comuna Cricau din judetul Alba, unde Ionela Blaga, director al Scolii gimanziale „Decebal”, a scris o programa dedicata traditiilor locale si istoriei. Pe teritoriul comunei se afla vestita cetate Apoloun, una dintre cele mai importante fortificatii din vremea dacilor. Profesoara spune cu regret ca, in mare parte, obiceiurile au disparut din viata comunitatii. Se mai tin cele din preajma sarbatorilor de iarna. A fost infiintat si un muzeu etnografic in incinta scolii, pentru ca elevii sa-si dea seama de modul in care gospodaria traditionala era organizata. Se fac concursuri pe teme de istorie si etnografie. A existat si o tabara scolara, asta-vara, in preajma cetatii, unde cei mici au putut afla despre legendele acestor locuri, au invatat sa cante si sa danseze dupa versuri si ritmuri pe care doar in carti le mai intalnesti. „Nu este usor sa convingi elevii sa urmeze asemenea teme, in conditiile in care azi exista multe alternative pentru ei. Traditia trebuie dusa mai departe. Nu voi abandona acest principiu”, vad hotararea Ionelei Blaga. Partea buna este ca in comuna exista un curent favorabil acestui deziderat, imprimat de o asociatie cu nume predestinat, „Dacii din cetate”. Manual despre traditii, si in Ilfov Cu cativa ani in urma am intalnit, in satul Piscu din judetul Ilfov, ambitia a doi tineri bucuresteni, Adriana si Virgil Scripcariu, de a resuscita cultura traditionala locala, axata pe arta lutului. Doi intelectuali, ea cu studii in Istoria Artei, el sculptor, redeschid, in primul rand, scoala, inchisa in 2011, pe motiv ca erau prea putini elevi in sat. Adriana a mers mai departe, scriind, in 2012, un manual despre obiceiurile populare si obiective istorice ale judetului Ilfov. Un model despre …
