Si-ar fi putut cineva imagina ca asocierea dintre ?o tema de mare actualitate – ecologia,? cu arta apuseana si copii ar putea reprezenta inceputul solutionarii unei crize majore cu care se confrunta societatea noatra in prezent?
Dar mai bine sa va spunem povestea Monicai (N.Red: Monica Popescu, presedinte AOPISCC – Filiala Bucuresti), in care personajele principale sunt Oana, Mara, Matei, Andreea, Ana…, elevi ai Liceului de Arte Plastice „Nicolae Tonitza” din Bucuresti cu profesorii lor, Oana Isar, Ilinca Manole, Mariea Petcu Chioibas iar personajele secundare artisti, critici de arta, strategi culturali, profesori universitari, jurnalisti, parinti…!
a”Deseurile ne sufoca. Cifrele sunt ingrijoratoare. Romania are mari probleme in ceea ce priveste colectarea selectiva si reciclarea deseurilor. In fiecare an tara noastra produce circa 6 mil. tone de deseuri si nu stie cum sa le gestioneze. Romania poate primi sanctiuni aspre din partea forului european”. ?Vocea Monicai se face insa prea putin auzita. Ce sa faca?
Dar daca i-am pune pe copii ??sa spuna aceste lucruri pe limba lor? Cum? Prin intermediul si din perspectiva artei si designului, sa transmita astfel cum simt ei aceste lucruri.
Ideea lansata incepe sa prinda contur iar lucrurile sa se lege: profesorii sunt nu numai increzatori dar si entuziasti, venind cu idei noi, Muzeul de Arta Apuseana se arata incantat de idee si se ofera a fi gazda evenimentului de lansare, apar sponsorii, organisme guvernamentale incep sa isi exprime interesul, la fel si media, iar copii….
Suntem o natiune bogata. Avem copii minunati, numai sa stim sa-i auzim!
Copii au acceptat imediat si cu mare entuziasm provocarea, folosindu-si din plin talentul, priceperea si creativitatea cu o daruire totala, intr-un timp record. Noi, adultii, in calitate de producatori? dar si de consumatori, stim ca, la ora actuala, un produs nu poate avea succes pe piata decat daca transmite emotii, daca are o poveste in spate.
Ei bine, copii, poate fara sa stie acest lucru in teorie, l-au ?aplicat perfect in practica, au pornit de la idei originale, de la realitati crude sau de la observatii fine si au cladit in jurul lor povesti vibrante, povesti cu mesaje puternice. Si-au pus in slujba intreaga inventivitate si au creat opere emotionante cu mare valoare artistica.
Tristete, goliciune, strigate de durere, de implorare sau de ajutor, copii ne-au aratat cum suntem astazi si cum vom fi maine daca ceva nu se va schimba. Stop! Spun ei, asa nu se mai poate. ?Copii sunt credibili si autentici. Ne-au demonstrat? ca sunt mai responsabili si mai maturi decat suntem noi care, deseori preocupati de viata de zi cu zi, uitam lucrurile esentiale.? Astfel, acesti copii ne-au (re)dat speranta in viitor.
Cateva povestiri impresionante
a”RĂZBOI IMPOTRIVA NOASTRĂ” (BECARJIEFF ELENA-CRISTINA): ?balena semnifica toate vietatile si poarta pe spatele ei poluarea. Oamenii ajung sa distruga mediul inconjurator si, implicit, pe ei insisi.
a”SORROW” ( DUMBALE OANA): singuratate, tristete (priviti ochii fetei!), natura se lupta din rasputeri cu poluarea. Inspirata din lucrarea lui Van Gogh cu acelasi nume.
Aceeasi tema a singuratatii dar, de data aceasta si a disperarii? omului si a naturii se desprinde si din frumoasa lucrare in ulei realizata de ANA LUPU.
a”PARAKH” – chin in hindusa (MINCU IOANA): in loc de fructe si bete colorate, masculul ofera femelei in perioada de imperechere un plic de ceai cu gunoaie, singurele lucruri pe care le-a mai putut strange. (Cat sarcasm transmis in aceasta lucrare!!!).
„SUPRAVIETUIREA” (LOREDANA SLAV): planeta trebuie salvata pentru ceea ce iubim. Un copil incearca sa-si salveze ursuletul dintr-un mediu cu aer poluat, cedandu-i masca de oxigen, care il tine in viata.
a”OUL DESTINULUI” (ANDREEA-MIRUNA FILON): lumea in care traim este fragila asemenea cojii de ou iar fiecare fisura se propaga asupra noastra, asupra esentei vietii. Fatul isi regaseste echilibrul universal in pozitie de embrion, ocrotit de pantecul Terrei, insa daunele asupra planetei ranesc acest prunc numit a”Viata”.
a”O SANSĂ VIETII” (NICU GABRIELA): Pelicanul, pe cale de disparitie, este legat de un lant plin de deseuri. Cum si cine il poate dezlega de acest blestem?
MARA VERHOOGT este atasata de animalele din jungla – elefanti, tigri, lei. Cu cele din plus s-a jucat cand era mica, pe altele le-a cunoscut din carti. Viata lor este amenintata, habitaclul este distrus, palmierii fiind folositi pentru extragerea uleiului.
a”DIN NIMIC” (IOANA VALLIMĂRESCU): Stiti cate umbrele sunt aruncate la gunoi in timpul unui an? Din acest nimic …
