Ministrul Agriculturii, Achim Irimescu, afirma ca o mare problema a societatii romanesti vine din faptul ca regimul comunist a distrus spiritul de initiativa. De asemenea, acesta a explicat ca agricultura romaneasca este vazuta la Bruxelles ca o agricultura subdezvoltata, incapabila, autosuficenta. „Romania liberaa” continua seria de interviuri cu ministrii cabinetului Ciolos, pentru a afla?cum gandesc demnitarii din „guvernul strazii”.
Cum vedeti dumneavoastra agricultura din Romania, dupa structura de astazi?
Achim Irimescu: Din pacate, conceptul agriculturii romanesti este un concept fortat. Avem ferme foarte mari, pe?de-o parte, care au ajuns sa traga dupa ele o buna parte a agriculturii si o multitudine de ferme mici pe de alta parte. Daca va uitati la statistica, noi figuram cu cel mai mare numar de fermieri din Uniunea Europeana, cu sapte milioane de oameni pe care sigur e greu sa ii numim fermieri. Este un concept putin fortat in sensul in care s-a asimilat ca fermier? sau agricultor orice cetatean al Romaniei care traieste in mediul rural si traieste de pe urma unui hectar sau jumatate de hectar de teren agricol. Eu i-as numi pe acestia mai degraba cetateni care nu au nevoie de teren agricol ca sa nu ii numaram la someri. Exista un studiu care a fost discutat la Bruxelles atunci cand eram acolo in care Slovacia a facut o analiza si a spus „Multumita fermelor mici care reprezinta o buna parte a acelor care locuiesc la tara, acestia nu au cerut ajutoare guvernamentale”.
Ce inseamna ferma mica si cum ar trebui sa arate o astfel de ferma?
A.I.: Ferma mica inseamna cinci hectare. Adica cei care primesc intre 1.200 si 1.500 de euro subventii pe an. Daca va ganditi ca 85% sunt beneficiarii subventiilor pana in cinci hectare, aveti o imagine foarte clara a agriculturii noastre. Aici ar trebui sa vina aportul? deosebit al Ministerului Agriculturii. Fermele mari au la randul lor nevoie de sprijin si indeplinesc conditiile solicitate, dar pe de alta parte Ministerul ar trebui sa se concentreze foarte mult pe incurajarea dezvoltarii fermelor de familie. S-a discutat la noi mult, dar nu cred ca s-a ajuns la scopul urmarit. O ferma de familie ar trebui sa asigure unei familii cu maxim patru membri mijloacele de trai, exact cat sa traiasca o familie de patru persoane din agricultura. In opinia majoritatii ar trebui sa fie ferma medie la nivel european. Adica 18 hectare. Daca ai un hectar de legume, sigur profitul este mult mai mare. Dar Ministerul nu poate peste noapte sa transforme fermele mici in ferme mici viabile. Daca atunci cand se dau ajutoare de stat, inclusiv subventii, s-ar urmari o eficientizare a acestor ferme, in mod sigur am reusi ca intr-o perioada de timp sa avem ferme mici mai viabile economic.
Ce pot face tinerii din mediul rural pentru a dezvolta ferme mici, astfel incat sa nu mai lucreze ca? zilieri sau pe salarii derizorii pentru marile asociatii de proprietari?
A.I.: Solutia este forte simpla. Romania va returna in acest an Uniunii Europene opt sute de milioane de euro pe dezvoltare rurala. Cu acesti bani am fi putut sa construim sau sa ajutam o economie rurala in care oamenii sa aiba alternative la a lucra?intr-o ferma pe un salariu mic si pe o munca destul de grea.
Daca ne uitam la ce se intampla pe piata bancara, dobanzile s-au redus foarte mult.?Problema este: are fermierul posibilitatea sa acceseze credite? Asta este intrebarea. Daca ne uitam?la cele opt sute de milioane de euro pentru dezvoltare rurala, practic reprezinta o suma a proiectelor la care s-a renuntat in acest an tocmai datorita faptului ca beneficiarii, deci cei care aveau contracte, nu au reusit sa gaseasca finantare in conditii avantajoase pentru cofinantare. In acest context sigur ca oamenii au preferat sa renunte. Asta si pentru faptul ca nu avem o experienta a spiritului antreprenorial in Romania.
In perioada comunista, in Romania, practic s-a omorat spiritul antreprenorial. Daca mergeti in provincie sa dati cincizeci de mii de euro unui tanar, o sa aveti mare problema in a gasi acel tanar care sa accepte o astfel de provocare, pentru ca nu mai avem acest spirit antreprenorial. Pana in „90, in Polonia era posibil sa? pleci cu sase lazi de mere in Israel si sa te intorci cu patru de portocale. Vorbesc de un caz concret aici. Le vindeai si faceai profit. Ei? aveau o libertate de miscare. La noi, a fost foarte rau ca s-a omorat spiritul de initiativa in Romania. Din cauza asta, foarte putini dupa revolutie au inceput sa faca afaceri, sa riste, caci sigur este un risc enorm. Pe piata interna a UE este foarte greu sa mai intri acum pentru ca este o concurenta acerba. Datorita embargoului rus, s-au blocat exporturile de alimente. Atunci Romania a fost inundata efectiv de mere. De exemplu, in momentul in care s-au alocat 170 de milioane de euro subventii, Polonia trebuia sa ia 160, dupa care a renuntat. Trebuia sa distruga sau sa distribuie gratuit fructele. Ei au renuntat si ne-am trezit? invadati chiar si in Romania de fructele poloneze. Au preferat sa le dea pe un pret mult mai mic decat sa le distruga. Romania a fost afectata indirect de aceasta criza. Totul depinde de cat de rapid iei decizii sa poti intra pe o piata pe care nu o cunosti. Majoritatea agricultorilor nostri, cu exceptia celor mari care au sectoare specializate pe market, nu cunosc piata.
Fondurile europene ajung, in majoritate, tot la exploatatiile agricole mari, iar cei mici stagneaza practic. Cum? se poate echilibra situatia?
A.I.: La noi inca se mai foloseste si calul. Nu este chiar catastrofal asta, pentru ca am vazut in Franta cum un producator de vin de o calitate exceptionala folosea numai forta de munca la cules si ara efectiv cu calul. Dar astea sunt cazuri deosebite, in care fermierul respectiv a reusit sa puna in valoare calitatea vinului si l-a vandut pe piata ca atare. In Vest nu o sa vedeti niciodata consumatorul francez, belgian sau neamt plecand cu trei carucioare pline din supermarket, ca la noi. Ei prefera sa consume mai putin, dar calitativ superior. Am avut o discutie cu oierii nostri care se bucura ca vand in tarile arabe la un pret zic eu derizoriu. Eu as prefera sa schimb structura de productie, sa merg pe rase de carne si sa duc aceasta carne in Europa. Europa importa masiv, este clar mare importatoare de carne, pentru ca nu poate sa asigure carnea de ovine din productia interna. S-a ajuns in situatia in care pentru un kilogram de cotlet de calitate dai peste 25 de euro. In loc sa vand milioane de ovine in tarile arabe, as prefera sa produc mai putin, dar de o calitate mai buna pentru piata europeana care absoarbe produse de calitate. Discutam aici si de sprijinul Ministerului Agriculturii, care acorda subventii pentru cresterea raselor de calitate si de faptul ca suntem in Uniunea Europeana, adica piata ne este deschisa.
Cum puteti ajuta producatorii romani sa devina competitivi pe piata europeana?
A.I.: Pe langa educatie, Romania are o mare carenta la consultanta agricola. Noi nu avem cooperative. Eu am vazut in Franta o cooperativa cu 1.450 de angajati care erau platiti sa aduca cele mai ieftine si mai bune seminte, substante de combatere, sa ii recomande ce sa cultive in fiecare an. Apoi obtinea productia cea mai buna pentru ca avea toate conditiile pentru asta. Dar nu se ocupa fermierul, ci angajatii cooperativei. Ei vindeau apoi produsul, sa zicem graul, la cel mai bun pret al pietei, pentru ca acolo era vorba de niste negocieri pentru cantitati foarte mari si in numele unui numar foarte mare de producatori. De aceea, cooperativele respective au forta.? Un alt exemplu este cel de pe piata lactatelor din Belgia. 70% din laptele colectat in Belgia este preluat prin cooperative. In 2008, cand a fost criza laptelui, a scazut pretul cu 44% la ferma si la consumator cu 11%. Diferenta a intrat in buzunarul intermediarilor, adica procesare si comercializare. Fiind membri ai cooperativei, o buna parte din pret s-a returnat la producator.
De ce nu se infiinteaza si la noi cooperative?
A.I.: Exista o lege a cooperativelor si la noi pe circuit, cu stimulente importante. Eu nu am vazut-o inca, dar am inteles ca este pe circuitul legislativ. Speram sa revenim la proverbul „Unirea inseamna putere”. Aici exista o mare problema, pentru ca avem prea multe organizatii de producatori. In Europa exista doua mari asociatii. Noi avem sateliti care se cearta si intre ei pe toate domeniile. Eu as prefera, din punct de vedere al statutului meu de cetatean roman, sa am o singura organizatie puternica. E mai usor sa ai un dialog cu o singura organizatie in care toate interesele converg. Cand ai prea multe interese este mult mai greu sa gasesti o solutie comuna pentru ca sunt prea multi indivizi sau organizatii care cer prea multe solutii.
Cum pot rezolva fermierii problema spatiilor de depozitare a cerealelor, avand in vedere ca aproape toate marile silozuri au fost preluate de mari producatori?
A.I.: Singura solutie ar fi sa se asocieze si sa aceeseze fonduri pentru construirea silozurilor proprii. Aici sunt si factorii istorici, de mentalitate. Neincrederea. In Germania si in alte tari, la asociere, toti aveau grija de utilaje. O ferma afara care ajunge sa cultive doua trei sute de hectare este deja o ferma mare si puternica. Nu pot sa conceapa ferme de zeci de mii de hectare, ca la noi. Franta are un concept? social democrat extraordinar. Prefera ca toata lumea sa aiba un nivel cat mai apropiat de castig, decat ca unul sa castige enorm si altul sa moara de foame. Si in Belgia este la fel. Conceptul acesta cu ferme cu zeci de mii de hectare? mai poate fi intalnit doar in statele astea foste comuniste, dar nu atat de mare ca in Romania. Problema este ca exista riscul unui monopol. Mai apar si alte probleme, faptul ca producatorii nostri sunt fortati sa vanda cerealele la un pret de nimic, de 120, 130 de euro tona.
Cum vedeti faptul ca fermierii romani au devenit importatori de utilaje agricole second hand din Occident?
A.I.: Nu este un lucru bun asta, pentru ca tehnica a progresat si progreseaza foarte mult. Se aduc combine foarte? vechi, second hand. Eu am vazut in Belgia tractor de firma reconditionat,? care mergea perfect si pe …
Achim Irimescu, ministrul Agriculturii : Daca vreti sa dati 50.000 a?? unui tanar pentru o afacere, o sa accepte greu provocarea
