Potrivit datelor Asociatiei Medicale Europene, din 10.000 de persoane, 8,5 sufera de bulimie, 6 de anorexie, iar dintre pacientii diagnosticati cu anorexie, 3 au si episoade de bulimie. Aceste tulburari de alimentatie se inregistreaza cu precadere in adolescenta, la tinerele femei extrem de preocupate de aspectul lor fizic. De la dietele tinute cu regularitate si exercitiile fizice epuizante pana la anorexia nervosa sau bulimia nervosa nu este decat un singur pas, facut deseori de persoanele aflate intr-o perioada marcata de incertitudini.
Pot exista anumiti marcheri biologici care, pe fondul vulnerabilitatii intrafamiliale sa duca la tulburari de alimentatie, indeosebi in cazul anorexiei nervosa. Predispozitia pentru dezvoltarea acestor tipuri de tulburari poate fi transmisa genetic, cu amendamentul ca nu vorbim despre o cauzalitate directa, ci mai degraba de una circumstantiala, instalarea anorexiei sau bulimiei fiind de obicei asociata anxietatii ori tulburarilor depresive. Mass-media pot alcatui in egala masura o cauza psiho-sociala, impactul modei, impunerea unui ideal feminin si promovarea unui anumit rol al femeii in societate contribuind la dezvoltarea tulburarilor de alimentatie la tinerele femei.
Cei mai importanti factori de risc sunt insa cei psihologici, motiv pentru care tulburarile de alimentatie sunt subsumate tulburarilor psihosomatice, ceea ce inseamna ca manifestarile de ordin psihic sunt strans legate de cele somatice. Spre exemplu, conf. univ. dr. Oltea Joja remarca la generatiile noi o potentiala transmitere psihologica de la mama la fiica a acestor tulburari, mai ales in cazurile in care obsesivitatea manifestata de mama vizazi de silueta este prezenta si la fiica. La generatiile vechi, afirma psihologul, tulburarile de alimentatie pot surveni ca urmare a valorizarii traditiilor familiale prin intermediul alimentatiei.
De cele mai multe ori anorexia nervosa si bulimia nervasa coexista cu depresia si cu tulburarile afective (despartiri, esecuri, moartea cuiva apropiat). Acestea debuteaza impreuna, iar mare parte dintre simptome sunt similare, ceea ce impune un diagnostic cat mai riguros.
Varsta la care apar de obicei aceste tulburari este de 11 – 13 ani, in cazul anorexiei nervosa, manifestarea atingand apogeul la 12 – 14 ani. In cazul bulimiei, apogeul este atins in jurul varstei de 16 ani, insa exista si femei de 20 – 30 de ani care mascheaza (cu succes) aceasta tulburare.
Spre deosebire de anorectice, care se definesc doar prin silueta si transforma slabitul in scop unic al vietii si principala prioritate, bulimicele sunt de obicei femei de cariera, inteligente si competitive, punand pe acelasi plan investitia in cariera si cea in silueta.
Un risc major il constituie si dietele restrictive tinute cu regularitate, dupa cum afirma conf. univ. dr. Oltea Joja, care deseori s-a confruntat cu paciente care i s-au adresat tocmai dupa astfel de diete. Bulimia nervosa, spre exemplu, debuteaza dupa o istorie de diete si este strans legata de acest comportament alimentar. Un risc pe care multe dintre paciente nu il cunosc este acela ca dietele repetate duc in timp la mari dificultati de a pierde in greutate si de a ajunge la o greutate normala, ceea ce inseamna ca silueta noastra are de suferit pe termen lung. De asemenea, modificarile biologice si endocrine semnificative care au loc in corpul unei anorectice se agraveaza, iar in timp duc la numeroase complicatii, cum ar fi cele cardiovasculare, gastrointestinale, renale sau cele ale sistemului osos (osteoporoza este doar un exemplu). Cel mai mare risc la care se supun bulimicele il reprezinta pierderea de potasiu, prin vomismente repetate, care le poate fi letala.
Conf. univ. dr. Oltea Joja rezuma rationamentul care sta la baza tulburarilor de alimentatie: pentru ca mass-media promoveaza femei suple si atragatoare, pacienta considera ca nu poate fi atragatoare decat daca este supla, iar daca nu reuseste sa fie supla, devine nefericita. Pentru o persoana care sufera de astfel de tulburari de alimentatie, obsesia supletei este sinonima cu sansele in viata si cu competitivitatea.
Durata tulburarii este esentiala in garantarea eficacitatii tratamentului, afirma conf. univ. dr. Oltea Joja, adaugand ca exista un prag de 3 – 4 ani dupa care dificultatile de vindecare cresc, fara a mai mentiona faptul ca o anorexie ce dureaza mai mult de 4 ani poate avea consecinte somatice grave. Primele simptome ale anorexiei nervosa sunt pierderea semnificativa in greutate, obsesivitatea asociata refuzului alimentar si amenoreea, adica absenta a trei cicluri menstruale consecutive. Ceea ce este mai grav este ca pacienta ignora cu obstinenta avertizarile specialistilor si nu accepta ideea ca se supune unor reale riscuri somatice. Pe de alta parte, bulimia se manifesta prin episoade de vomismente cu o anumita frecventa, printr-o stima de sine definita in functie de silueta si comportamente compensatorii – acestea sunt deseori trecute cu vedere, luandu-se in calcul doar abuzul de laxative sau diuretice, insa tot in aceasta categorie se incadreaza si dietele frecvente, exercitiul fizic exagerat, clismele, masajele anticelulitice.
Pentru a putea pune un diagnostic competent si a stabili cele mai eficiente directii de tratament, psihologul clinician recurge la un interviu clinic structurat care urmareste sa stabileasca frecventa, durata si intensitatea comportamentului, imaginea de sine si greutatea corporala. De cele mai multe ori, asa cum afirma si conf. univ. dr. Oltea Joja, pentru a garanta un diagnostic cat mai riguros, psihologul clinician colaboreaza cu un medic endocrinolog, ale carui competente sunt esentiale atat pentru diagnosticare, cat si pentru monitorizarea pe intreaga durata a tratamentului.
Datele de eficacitate, studiile de specialitate si experienta clinica confirma psihoterapia, prin programele cognitiv comportamentale, ca metoda – princeps de tratament a tulburarilor de alimentatie. Aceasta urmareste in prima faza sa structureze un program alimentar, axandu-se pe numarul de mese si nu pe calcularea caloriilor: scopul este acela de a educa pacientele sa manance sanatos si sa priveasca masa ca pe un ritual benefic alaturi de prieteni si familie. In cea de-a doua faza a programului se trece la o re-evaluare a vietii, punandu-se accent pe rezolvarea de probleme, altfel decat prin apelarea la diete din ce in ce mai drastice. La fel de eficienta se dovedeste si terapia interpersonala, deoarece pacientele se afla de obicei la varsta la care sunt extrem de interesate de relatiile interpersonale si pot astfel compensa frustrarile din domeniul siluetei si alimentatiei. De asemenea, in cazurile in care tulburarile de alimentatie apar pe fondul unei depresii, psihologul poate prescrie antidepresive, la fel si in cazurile mai grave – insa aceasta forma de tratament este negociata cu pacientul in timpul sedintelor de psihoterapie.
Conf. univ. dr. Oltea Joja ofera tinerelor cateva sfaturi demne de luat in seama: sa reduca din diete, chiar daca nu sunt foarte suple; sa ceara sfatul unui psiholog daca simt ca au pierdut controlul asupra dietelor; sa manance la ore fixe, fara sa faca excese; si sa-si impuna un program alimentar de 4 – 5 gustari pe zi la intervale de maxim 4 – 5 ore – este un secret care le va garanta atat mentinerea greutatii, cat si o viata sanatoasa!
Interviul realizat de SanatateaTV cu conf. Univ. dr. Oltea Joja, poate fi urmarit, in doua parti, pe platforma on-line www.sanatateatv.ro la Categoria Alimentatie.
SanatateaTV este prima televiziune online care isi propune sa sublinieze importanta unei vieti sanatoase si a preventiei, dar si sa faciliteze accesul la specialisti pe probleme de sanatate prin realizarea de emisiuni, cu sustinerea unor medici renumiti, dar si a unor personalitati si organizatii din domenii conexe sanatatii.
