N-am avut niciodata eroi.
Acum realizez ca daca ar fi fost sa fie vreunul, ar fi fost mama. Si nu pentru ca ar fi facut perfect totul, mereu sau vreodata, nici vorba, ci pentru ca a reusit cumva sa ma invete, fara urma de blazare, ca nu am nevoie de eroi. Iar daca vreodata as putea crede ca am, eu, doar eu as putea fi eroul meu.
Peste ani, puterea cu care m-a trimis ea in lume si-a rupt incetul cu incetul varful aripilor, pana aproape am uitat zborul cu ele.
Am crezut ca bunatatea sta in a face tuturor pe plac, in a nu spune „nu”, in a avea grija de binele oricui inaintea binelui meu. Mi-am inghitit cuvinte, taind in mine rani pe care de fapt altii si le castigasera. Am luptat pentru toate cauzele in care am crezut, cel mai tare pentru cele pierdute si …
