Cea mai grava amenintare la adresa Romaniei in acest moment o reprezinta politica agresiva a Kremlinului fata de Europa, sprijinita tacit sau explicit de tot mai multi lideri europeni, dispusi mai degraba sa se?adapteze la noua politica a lui Vladimir Putin decat sa o infrunte. Acest lucru este cu atat mai grav cu cat strategia rusa, una complexa, incluzand mijloace politice, militare, informationale si de propaganda, are drept scop destabilizarea ordinii liberale mondiale pe care Rusia o percepe drept „americanaa”. ?In lipsa unei riposte coerente din partea Vestului, Romania risca sa ramana izolata, alaturi de Polonia si statele baltice, intre Rusia si complicii ei europeni.
Cea mai recenta mutare tactica a Kremlinului a fost anuntata cu numai cateva zile in urma de un oficial rus, care a declarat pentru agentia Interfax ca de acum inainte Rusia va colabora cu talibanii din Afganistan, cu care va „schimba informatiia” despre Statul Islamic. Zamir Kabulov, „trimisul special rus pentru Afganistana”, a declarat chiar ca „interesele Rusiei si ale talibanilor coincid in mod obiectiva” si chiar ca Rusia este dispusa sa livreze armament in Afganistan, bineinteles pe baze pur comerciale si cu „precautiilea” necesare. La scurt timp, informatia a fost confirmata de un purtator de cuvant al Ministerului rus de Externe, care a mai adaugat ca Rusia ar putea pleda pentru usurarea sanctiunilor impotriva talibanilor in Consiliul de Securitate al ONU.
Moscova justifica aceasta alianta contra naturii prin nevoia de a lupta mai eficient impotriva Statului Islamic, dar in realitate este o provocare directa la adresa Statelor Unite si a NATO in Afganistan. Daca Rusia se implica in Afganistan de partea talibanilor, carora le va furniza informatii si armament, raporturile de putere si asa fragile din aceasta tara s-ar putea schimba dramatic, iar ultimii aproape 15 ani in care Statele Unite si apoi NATO au incercat sa combata pericolul islamist pe propriul teritoriu vor fi stersi cu buretele. Inclusiv sacrificiile facute de militarii romani.Alianta Rusia-talibani poate fi considerat un caz scoala de cinism geopolitic rusesc. Kremlinul a facut o chestiune de principiu din „dreptul la autodeterminarea” criticand aspru Statele Unite si Occidentul pentru razboiul din Irak si campania militara din Libia pentru ca au produs schimbari de regim pe cale militara. Unul din motivele implicarii Rusiei in Siria este pentru a preveni ca acest lucru sa se repete si pentru a proteja „regimul legitima” al lui Bashar al Assad. Din acest motiv cele mai multe tinte ale atacurilor aeriene rusesti in Siria au fost teritoriile si bazele rebelilor sustinuti de Occident si de Turcia, nu Statul Islamic. Daca ar fi consecventa in respectarea propriilor principii, Rusia ar trebui sa coopereze cu actualul guvern afgan, cu Statele Unite si cu NATO in combaterea Statului Islamic in Afganistan. Talibanii sunt principalii sustinatori ai Al Qaeda si, la fel ca Al Qaeda, se afla in conflict cu ISIS, dar este vorba despre un conflict generat de rivalitatea dintre cele doua organizatii pentru a revendica preeminenta in jihadul global si de strategiile de instaurare ale Califatului, ?nu de o diferenta de natura intre aceste doua entitati islamiste. In esenta, alianta Rusiei cu talibanii este o alianta cu Al Qaeda ascunsa sub steagul luptei impotriva ISIS. Or, nu poti fi luat in serios ca lupti impotriva terorismului islamist cata vreme te aliezi cu terorismul islamist. Dar, cu toate ca Rusia a devenit un aliat oficial al islamistilor, nimeni in Occident nu este pregatit pentru moment sa recunoasca acest lucru in mod oficial.
Siria, razboi prin intermediari
La fel, implicarea Rusiei in Siria nu are nimic de-a face cu combaterea terorismului, ci reprezinta o tentativa de a modifica raporturile de putere in Orientul Mijlociu in favoarea Iranului si impotriva aliatilor Statelor Unite. Moscova sustine ca interventia militara in Siria este motivata de numarul mare de luptatori ISIS proveniti din Caucazul de Nord.?
Intr-adevar, exista un numar considerabil de luptatori ISIS proveniti din Caucazul de Nord, constituiti in unitati distincte care s-au remarcat prin cruzime si eficienta, dar, dupa cum a aratat o ancheta publicata in Novaya Gazeta, una din putinele publicatii anti-Putin care mai rezista in Rusia, de catre jurnalista Elena Milasina, cei mai multi dintre acesti luptatori au fost incurajati sau trimisi direct de catre serviciile secrete ruse, adica de FSB, fostul KGB, in Siria fie sub amenintare, fie cu promisiuni pentru ei si pentru familiile lor.?
Prin urmare, in Siria, Rusia pretinde ca lupta impotriva unei amenintari la crearea careia a contribuit in mod activ. Daca ar lupta cu adevarat impotriva ISIS, s-ar ajunge la situatia in care rusii ar lupta impotriva rusilor in Siria, ceea ce ar reprezenta o dovada clara de conflict artificial creat de Rusia pentru a justifica prezenta militara in Orientul Mijlociu. Dar tinta principala a Rusiei nu este neaparat ISIS.
Recenta victorie asupra ISIS de la Ramadi, in Irak, este atribuita generic „fortelor guvernamentale irakienea”. In realitate, nu este vorba de toate „fortele guvernamentalea”, ci de elementele sunnite ale armatei irakiene in colaborare cu triburile tot sunnite din regiune, care au actionat sub coordonare americana, dupa un model experimentat cu succes in 2008, inainte de retragerea prematura a trupelor americane. Celelalte succese importante impotriva ISIS au fost obtinute in acest an de luptatorii kurzi peshmerga – „cei care infrunta moarteaa” – tot cu sustinere americana. Majoritatea „fortelor guvernamentale irakienea” raspund la ordinele guvernului siit de la Bagdad, care nu reprezinta nimic mai mult decat o anexa a regimului ayatollahilor de la Teheran. Si cum cel mai important aliat al lui Bashar al Assad in regiune este Iranul, iar cel mai important aliat al Iranului este Rusia, Vladimir Putin a profitat de aceasta oportunitate pentru a crea o axa Moscova-Teheran-Bagdad-Damasc, cu o extensie extrem de importanta in sudul Libanului, dominat de Hezbollah, pentru a-si consolida pozitia in Orientul Mijlociu si a pune presiune asupra statelor sunnite din zona Golfului, in frunte cu Arabia Saudita, aliate traditionale ale Statelor Unite. O victorie a acestui patrulater in Siria ar inclina balanta puterii spre Rusia si Iran, cu consecinte greu de anticipat. Prin doborarea avionului rusesc, Turcia a dat de inteles ca nu va accepta un astfel de deznodamant in ceea ce priveste drept zona sa de interes, dar Turcia este un aliat imprevizibil, care s-a aflat de multe ori in conflict cu americanii in chestiunea kurda. Atunci cand Putin l-a acuzat pe Erdogan ca i-a infipt un cutit in spate, presedintele rus nu facea altceva decat sa-i aminteasca omologului sau ca, prin victoria axei siite, amenintarea kurda ar putea fi anihilata. Implicarea Rusiei in Siria este subversiva si distructiva la adresa tentativelor -?slabe – ale Statelor Unite si Occidentului de a stabiliza situatia in aceasta tara si de a infrange Statul Islamic (Rusia s-a dovedit reticenta fata de initiativa saudita de a crea o alianta sunnita anti-ISIS din care sa faca parte majoritatea tarilor arabe, inclusiv Egiptul), dar cu toate acestea atat Washingtonul, cat si, mai nou, Parisul s-au aratat dornice de cooperare cu Rusia in combaterea ISIS. O dovada de cat de mult este apreciata aceasta „cooperarea” e faptul ca de pe lista oficialilor rusi supusi sanctiunilor Trezoreriei americane lipseste tocmai Alexandr Bortnikov, nimeni altul decat directorul FSB.
Tinta finala – Europa
Amenintarile Rusiei la adresa ordinii liberale nu se rezuma la Orientul Mijlociu si Afganistan, ci au anvergura globala. Rusia a fost un sustinator activ al regimului chavist din Venezuela si mai recent si-a trimis consilierii militari la Phenian pentru a discuta modernizarea armatei Coreii de Nord. Vasele rusesti incalca tot mai des spatiul maritim al Japoniei si, in …
