Cancelarul german Angela Merkel, care a primit joi prestigiosul Premiu Charlemagne 2008, la Aachen, in Germania, a declarat ca „Europa a fost, este si va fi destinul nostru comun”.
„Impreuna am reinnoit bazele Uniunii Europene. Vrem sa scoatem UE din paralizie inainte de alegerile (europene) din 2009. Sper ca vom reusi”, a declarat Merkel, in varsta de 53 de ani, in fata a numeroase personalitati politice europene.
Doisprezece state membre au ratificat pana in prezent Tratatul de la Lisabona, adoptat in octombrie 2007, in scopul de a ameliora functionarea institutiilor intr-o Europa extinsa. Exista insa cotinuare indecisi, ca irlandezii, care trebuie sa se pronunte la 12 iunie prin referendum.
„Cel mai important este ca intelegem aceasta recompensa asa cum voia fondatorul sau, respectiv ca pe un angajament (…) sa continuam permanent sa hranim si sa ingrijim” valorile fundamentale ale Europei: „libertate, umanitate si pace”, a subliniat cancelarul recompensat pentru rolul sau decisiv in adoptarea Tratatului de la Lisabona.
Merkel a multumit presedintelui francez Nicolas Sarkozy, care anterior sustinuse un discurs in onoarea sa, pentru ca a „readus Franta in centrul Europei”. Francezii, ca si olandezii, au respins prin referendum proiectul de Constitutie europeana in 2005, plonjand Europa intr-o criza institutionala.
„O admir mult pe aceasta femeie din Est care s-a aflat la conducerea celor 27 de state ale Europei si a unei Germanii reunificate”, a declarat presedintele francez. „O tanara din spatele Cortinii de Fier a putut deveni o femeie de stat la conducerea unei Europe reunificate, in mai putin de 30 de ani, ce parcurs! Meritele iti revin”, a declarat presedintele francez.
Decernat din 1950, Premiul Charlemagne saluta in fiecare an angajamentul si actiunea unei personalitati in favoarea cauzei europene. Printre cei mai ilustri si recenti laureati figureaza Simone Veil (1981), regele Juan Carlos al Spaniei (1982), Francois Mitterrand si Helmut Kohl (1988), Vaclav Havel (1991), Jacques Delors (1992), Tony Blair (1999), Bill Clinton (2000), Valery Giscard d”Estaing (2003) sau Jean-Claude Juncker (2006).
