Indiferent daca esti casatorit sau nu, continua sa citesti. Iti vei da seama la final cat de important este.
?
Cand am ajuns acasa in acea seara, sotia mea servea cina. I-am luat mana si i-am spus. Trebuie sa-ti spun ceva. Ea s-a asezat si a continuat sa manance incet. Vedeam durerea din ochii ei. Brusc, n-am mai putut sa deschid gura. Totusi, trebuia sa-i spun ce simt. Voiam divortul. In cele din urma i-am spus. Nu parea suparata de ceea ce-i spuneam, dar m-a intrebat „DE CE?”.
Am evitat sa-i raspund, iar asta a infuriat-o. A aruncat cu tacamurile si a tipat la mine „NU ESTI BARBAT!”. In seara aia n-am mai vorbit. O auzeam plangand. Stiam ca vrea sa afle ce s-a intamplat cu casnicia noastra, insa eu nu-i puteam oferi acel raspuns. Ce sa-i spun? Ca nu o mai iubeam? Ca ma indragostisem de altcineva? Mi-era mila de ea.
Cu un mare sentiment de vina i-am propus un divort amiabil foarte avantajos. Putea ramane cu casa, cu masina si o parte din actiunile mele. S-a uitat la foaia de hartie si mi-a rupt-o in fata. A tipat la mine, dar am luat tipatul ca pe o eliberare a ei. Imi parea rau pentru ea, pentru energia ei pierduta cu mine, pentru tineretea ei irosita cu mine.
In seara urmatoare am venit foarte tarziu acasa. Am gasit-o stand la masa si scriind ceva. N-am mancat. M-am dus direct la culcare. Cand m-am trezit era tot acolo, scriind. Nu mi-a pasat foarte tare si m-am intors in pat. Dimineata mi-a prezentat conditiile ei de divort. Nu voia nimic de la mine. Voia doar o luna. Avea nevoie de 30 de zile in care sa fim o familie normala. Baiatul nostru avea examene si nu voia sa-l perturbe cu un divort. In plus, voia ca in fiecare zi sa o trec pragul, asa cum am facut-o in ziua nuntii noastre. Am acceptat!
Si a venit prima zi. Mi-am dat seama ca nu mi-am …
