Pentru ca potentialul evolutiilor din dosarul Sova ar fi in masura sa spulbere cariera politica a lui Victor Ponta mai usor decat i-ar fi vulpii sa sperie un iepure, Senatul Romaniei a fost luat pur si simplu prizonier.
In acest sens, premierul, partidul pe care il conduce, dar si maciuca lor de serviciu, Calin Popescu Tariceanu, si-au asumat orice risc, pentru gruparea cu pricina arestarea senatorului PSD Dan Sova impunandu-se din toate punctele de vedere ca un scenariu de neconceput.
Blocajul creat in camera superioara a Parlamentului pentru salvarea prin ricoseu a unui singur om – a lui Victor Ponta, atentie!, nu a lui Dan Sova – este in aceeasi masura inadmisibil, periculos si prevestitor de rele chiar mai mari.
De ce?
Pentru ca, spre deosebire de alte cazuri in care s-au mai vazut parlamentari pilosi protejati cu ghearele de colegii lor milosi, in speta care-l vizeaza pe prietenul lui Victor Ponta nu mai e vorba „doar” de paralizarea actului de justitie, de sfidarea unei puteri in stat de catre o alta si de semnalul obscen pe care politicienii il dau societatii (acela ca distinsii alesi apartin unei categorii privilegiate), ci si de faptul ca Legea fundamentala a tarii e terfelita, facuta bucati si aruncata in strada.
Ca intr-un tablou rocambolesc care infatiseaza apocalipsa statului de drept, in Romania anului 2015 totul se petrece din dispozitia si prin punerea in opera a numai doua persoane – Victor Ponta, respectiv Calin Popescu Tariceanu.
Daca asezam la dreapta sedinta de plen din 25 martie (votul senatorilor pe solicitarea DNA de incuviintare a arestarii preventive a lui Dan Sova, coroborat cu textul caruia Tariceanu i-a dat citire in deschiderea procedurii), iar la stanga hotararea care, dupa atata chin si haos, a fost publicata pe 22 aprilie in Monitorul Oficial, vom vedea mocirla in toata cangrena ei: suspendarea Constitutiei.
In 25 martie, votul senatorilor prezenti (de incuviintare a arestarii) a fost ignorat total de Tariceanu, iar in loc de hotarare, asa cum cereau Constitutia si Curtea Constitutionala, fostul premier a eliberat doar o fituica, prin ambele gesturi fiind denaturat cursul normal.
Iar asta, in conditiile in care, la sedinta de plen din 25 martie, chiar inainte de inceperea votului, brigadierul Tariceanu invocase – vedem cu ochiul liber ca o facuse doar de forma – inclusiv temeiul unui articol din Legea fundamentala (72, alin.2). Doar cateva ore mai tarziu, prin ceea ce seful Senatului a intreprins efectiv si discretionar, articolul cu pricina a fost practic catapultat in vid.
In 22 aprilie, data publicarii in Monitorul Oficial a fantomaticei hotarari a Senatului, semnata dupa lungi ezitari de presedintele camerei, este bifat un nou derapaj cat casa: practic, articolul din Constitutie, invocat fie si de forma la plenul din 25 martie, dispare de parca nici umbra n-ar fi fost.
De data asta, art. 72 alin. (2) nu mai este invocat fie si pentru a fi incalcat rapid, ci pur si simplu nu mai este invocat.
Constitutia a fost ajutata sa sublimeze. Pastila anti-molii, la atat a fost redusa.
Doi oameni, legati prin firele nevazute ale disperarii si prin mirajul nefast al oportunismului de mare calibru, au suspendat Constitutia.
Atentie! Doi oameni, doar doi, intr-o tara ce inca numara, totusi, 20 de milioane.
Cetateanul Victor Ponta si cetateanul Calin Popescu Tariceanu au, din punctul meu de vedere, a da seama de crearea unui precedent mai mult decat periculos.
Motivele personal-politice care i-au pus …
