Daca dulceata sta pe masa, dupa clatite, atunci cu siguranta va fi in intarziere, spune la un moment Raymond Babbit, un savant cu autism, interpretat remarcabil de Dustin Hoffman, intr-unul dintre cele mai populare filme din istorie, Rainman. Pelicula din 1988 a obtinut patru Oscaruri si a facut pionierat in cinematografie la vremea respectiva aducand pe marile ecrane o tema aproape inexistenta pana atunci, autismul.
Autismul este o afectiune mai des intalnita decat cancerul, diabetul, SIDA sau sindromul Down. Center for Disease Control din SUA estimeaza ca 1 din 150 de copii are autism. Afectiunea nu tine cont mediu social, rasa, etnie si este de patru ori mai intalnita la baieti decat la fete.O copilarie nefericita
Cel mai mare vis al meu este sa fac filme si sa devin o regizoare cunoscuta la nivel mondial, spune Amanda Murray, o tanara de 24 de ani din Carolina de Nord care locuieste temporar in Romania alaturi de mama ei, o profesoara venita cu bursa la o universitate din Bucuresti. Pana acum Amanda a realizat doua scurt-metraje, unul dintre ele fiind premiat la un festival de film din California. Il admira pe regizorul James Cameron, filmul ei preferat este Avatar si ar da orice sa-l cunoasca pe actorul James Franco.
Diagnosticata cu autism la varsta de 9 ani, Amanda isi aminteste ca vroia sa dea foc scolii, atat de suparata era pe colegii si pe profesorii ei. Ma simteam tot timpul trista, plangeam, uram scoala. Eram mica si nu-mi puteam controla emotiile, aveam aceasta fantezie in care pur si simplu imi doream sa dau foc scolii. Nu intelegem deloc de ce sunt tratata diferit si tachinata mereu de ceilalti. Stiam intr-un fel ca sunt diferita, dar nu intelegeam de ce.
Unul dintre cele mai importante lucruri de stiut despre persoanele cu autism este ca acestea invata comportamentul social prin mimare, de aceea au nevoie de repere si modele sanatoase care sa-i ghideze si sa-i formeze. Imi aduc si acum aminte o situatie de cand aveam 7 ani, inainte sa fiu diagnosticata. Invatatoarea m-a prins ca scriam pe banca, a sunat-o pe mama mea si i-a spus ca sunt o fata rea, ca distrugeam in mod voit proprietatea scolii. De fapt ce se intamplase? Eu vazusem alti copii facand asta si am facut si eu la fel. Habar n-aveam ce faceam si habar n-aveam ca voi avea probleme din cauza asta. Noi, cei cu autism invatam comportamentul social, imitand, lucru pe care invatatoarea nu-l stia.
Tot ea ne spunea tot timpul: in clasa aceasta sunt doar doua reguli – daca ascultati si urmariti instructiunile, toata lumea va fi fericita. Ei bine, pentru o persoana cu autism acest lucru este foarte confuz. Eu ascultam si urmaream instructiunile. Daca un copil imi zicea sa actionez alarma de incendiu, o faceam. Daca un profesor imi spunea sa arunc un servetel pe jos, o faceam. Deci, vedeti, totul era vag, eu ascultam si urmaream instructiunile, insa totusi nu era bine, isi aduce aminte Amanda.
Fara nuante de gri
Regulile, tabieturile, un program structurat si strict, toate acestea trebuie sa faca parte din viata de zi cu zi a unui copil cu autism, iar parintele, educatorul sau cel care ingrijeste un astfel de copil trebuie sa se asigure ca acest program este respectat cu sfintenie. O persoana cu autism are nevoie sa stie tot timpul ce se petrece. Are nevoie sa i se spuna ce e ok, ce nu e ok, ce sa faca si ce sa nu faca. Viata noastra e in alb si negru, nu exista nuante de gri. Desigur, putem invata sa vedem nuantele de gri, dar chestia asta nu vine natural la noi. Daca un parinte care are …
