Peste 70 la suta dintre elevii romani au spus ca au fost bruscati, umiliti, exclusi sau batuti de colegii lor, la un moment dat. Explicatia? Scoala romaneasca nu ii invata pe copii sa coopereze, ci sa fie in competitie, iar cei care sunt diferiti platesc intodeauna pretul. Mai mult, numarul insuficient de consilieri scolari si atitudinea parintilor care cred ca situatiile de bullying ii pregatesc pe micuti pentru viata ii transforma pe copii fie in mici tirani, fie in victime tacute. In replica, Ministerul Educatiei anunta cursuri de toleranta si un Cod Etic pentru invatamantul preuniversitar.
Bullying-ul, agresiunea cu doua fete
Trei din zece copii au fost amenintati cu bataia de catre colegii lor, unul din patru copii a fost umilit in fata celorlalti, iar 73 la suta dintre ei povestesc ca au asistat sau au fost victimele unei situatii de bullying, conform datelor din primul studiu efectuat la nivel national in scolile romanesti, de catre organizatia Salvati Copiii. Definit in limba engleza, bullying-ul se refera la o forma de agresiune repetata si voita. Oricine poate cadea victima a bullying-ului, iar orice victima poate fi la un moment dat agresor.
Sociologul Ciprian Gradinaru, care a realizat studiul privind bullying-ul, a explicat, pentru Rl, ca fenomenul ca atare, mai ales in formele lui mai putin grave, „nu este privit ca ceva rau in sine, ca o problema, ci ca un joc un joc de putere, care il pregateste pe copil pentru viata”. Cu alte cuvinte, imbrancirile, umilinta, poreclele, excluderea din grupul de prieteni nu sunt privite de adulti ca forme de bullying, reactia lor aparand doar cand se ajunge la forme grave de violenta fizica, precum bataia.
Pe de alta parte, copiii povestesc ca astfel de comportamente sunt frecvente in scolile lor si, desi constientizeaza ca victima este intr-o situatie neplacuta, nu intervin de teama sa nu fie, la randul lor, batjocoriti sau batuti. Uneori, chiar copiii agresati accepta situatia, ca sa nu ramana fara prieteni.
„Cea mai frecventa reactie a copiilor martori ai bullying-ului este nu este sa intervina, ci sa se uite. Agresiunea este tratata ca un spectacol care „poate fi uneori chiar distractiv”. Cand altii intervin, rareori sprijina victima (si in acest caz, copiii au mentionat ca sunt, in principal, prieteni ai victimei), iar in cea mai mare parte sustin agresorul. Participantii la focus-grupuri au oferit urmatoarea explicatie pentru acest comportament: copiii care asista doresc „sa stea departe de necazuri” (ei nu doresc sa fie hartuiti), nu cer ajutorul unui adult, pentru a nu fi considerati slabi sau pur si simplu pentru ca ei simt ca in cazul in care sustin agresorul, au mai multa putere. Hartuirea este mai frecventa la copiii mai mari si cel mai frecvent comportament, in cazul in care cineva a inceput bullying-ul, este acela ca ceilalti se vor alatura pentru a ridiculiza victima”, a subliniat studiul realizat de Salvati Copiii.
Victime si agresori deopotriva?
Copiii care au participat la studiu au povestit ca orice persoana diferita?poate deveni tinta bullying-ului: mai ales cei cu un aspect fizic distinct, cu un comportament care difera de al majoritatii (prea timizi, care invata mai bine sau mai prost) , copiii?care au o dizabilitate, cei proaspat veniti intr-un grup sau care provin dintr-un mediu social diferit (mai saraci, din mediul rural sau apartin unei minoritati – romi).
Citeste si:?O radiografie a homosexualitatii in liceele romanesti
Parerile copiilor au fost confirmate si de sociologul Ciprian Gradinaru: „Cel care este in afara grupului majoritar devine tinta „mistourilor”. Apoi, este vorba despre lipsa de definire a situatiei ca atare – multi spuneau ca nu stiau ca chiar le fac rau victimelor si aici intervine si lipsa informarii in scoala. Doar 13 la suta dintre copii spun ca au auzit despre bullying, la ora de dirigentie – nu e un subiect „pe tapet”.
Mai mult,?elevii au raspuns ca unii copii devin violenti pentru?ca isi?doresc sa impresioneze pe altii, pentru a arata „cat sunt ei de tari” si uneori chiar reusesc (alti copii se tem de ei, sunt recunoscuti), alteori nu primesc atentia dorita. Unii copii au asociat agresiunea fizica cu „supravietuirea celui mai adaptat” care, astfel, il face pe agresor mai puternic.?
De asemenea, un?factor favorizant?pentru dezvoltarea agresivitatii este educatia primita de copil in familie. „Copilul le spune parintilor ce i-a facut un coleg si ei ii spun „injura-l si tu!”. Si societatea are un mod foarte competitiv de a educa copiii. Nu ii intreaba nimeni cand ajung acasa: „Pe cine ai ajutat astazi?”. Ii intreba: „Ce note ai luat, al catelea ai fost?”. Acesta este un mod de educare care favorizeaza astfel de comportamente”, a avertizat Ciprian Gradinaru.
Copiii au subliniat ca, uneori, aceeasi persoana care intr-un grup este agresor poate fi usor victima intr-un alt grup. Un copil in varsta de 11 de ani spunea: „Ma iau de Cristian si Dan de fiecare data cand ii vad, dar daca ii vad pe Denis sau Radu, ma straduiesc sa dispar cat mai repede posibil”.
„Dinamica rolurilor (victima sau agresor) este mai accentuata in cazul copiilor mai mici (ei se pot gasi cu usurinta in rolul de victima sau de agresor, in functie de circumstante). In cazul adolescentilor, rolurile tind sa devina mai stabile si dinamica este mai putin accentuata”, a mai aratat studiul.?Astfel, portretul-robot al agresorului tipic este: baiat, aflat in ciclul gimnazial, atat din mediul urban, cat si din mediul rural, adesea agresat in familie. Totusi, asa cum atrage atentia si Ciprian Gradinaru, portretul este limitativ, fiind o multime de exceptii. Astfel, desi in multe cazuri copilul agresat in familie va deveni agresor, el poate deveni si victima, pentru ca este invatat sa fie abuzat.
Probleme reclamate de copii: Consilierii scolari, ineficienti si comisiile de combatere a violentei, lipsa
Intrebat daca scoala nu ar trebui sa ii faca pe copii mai toleranti, Gradinaru a subliniat: „Nu, pentru ca nu te invata nimeni la scoala sa fii tolerant. Te invata matematica si romana. Toleranta nu este o materie de studiu, nici macar cooperarea; 99 la suta este acumularea de informatii”.
Citeste si:?Copiii romani, educati cu bataia. Peste 60% sunt loviti de parinti
Si?absenta consilierilor scolari dezvolta agresivitatea: in prezent, un specialist ar trebui sa se ocupe de aproximativ 800 de copii, ceea ce este practic imposibil, a aratat Ciprian Gradinaru. In plus, cei mai multi copii au povestit despre consilieri?ca fie nu stiu ce sa faca sau ca interventia se face numai in cazul celor?pe care profesorii ii considera cauzatori de probleme.
Totodata, de multe ori, nici profesorii nu pun capat actiunilor de bullying: copiii au mentionat ca exista unii profesori care nu doresc sa se implice („regula nescrisa este ca, atata timp cat bataia are loc in afara scolii, este bine, ne-au spus sa mentinem lupta in afara”), iar altii raman pasivi.
De asemenea, intrebati daca au auzit despre o comisie de combatere a violentei (in conformitate cu legea, fiecare scoala trebuie sa aiba o astfel de comisie, care ar trebui sa monitorizeze si sa combata violentei in cadrul unitatii scolare; comisia este compusa din mai multe cadre didactice si consilierul scolar), elevii?au raspuns negativ.?
Ministerul Educatiei promite cursuri de toleranta si Cod etic?
In replica la rezultatele studiului, Ministerul Educatiei a precizat, pentru Rl,?ca Regulamentul de functionare a scolilor este in curs de imbunatatire si vor fi introduse trei discipline?
noi care vor …
Avertisment. Agresiunile in scoli, la cote alarmante. Ce masuri va lua Ministerul Educatiei
