Uneori, gasim ceea ce cream. Gasim in realitatea ceea ce am creat in minte si cu mintea. S-ar putea spune ca e o iluzie, o halucinare, o fantasma. In fond, asa se spune. Dar lucrurile nu se opresc aici si nu se intrerupe procesul de creatie si nici procesul de gasire in realitate ceea ce am creat in minte. Proverbul „Ai grija ce-ti doresti, ca s-ar putea sa ti se indeplineasca” reflecta procesul de creat – gasit.
Pygmalion, descris de Ovidiu in „Metamorfoze” ca un sculptor singuratic, dezamagit de femei, a creat o statuie care sa ilustreze femeia ideala, pe care si-ar dori-o. A finalizat-o si apoi a inceput sa vorbeasca cu ea, atribuindu-i caracteristici umane. Insuficient, ulterior. A dorit o relatie intma cu statuia si a bagat-o in pat. Era prea rece, de piatra, nu-i raspundea, nu era empatica la starile lui. Rugandu-se la zei ca ea sa-i raspunda sarutarilor lui, statuia a devenit femeie cu carne si oase, calda, reala si l-a sarutat si ea. Creata si apoi gasita.
Sa-i mai fi ilustrat ulterior …





