„Mi-a daruit Dumnezeu – cel mai frumos si curat suflet din lume, Puiu al meu, – cel mai mare si minunat dar, copilasul nostru, – cei mai buni si sacrificati parinti din lume, – frate drag, nepoti dragi, rude, prieteni, atata lume cu suflet curat in jurul meu! Nu le merit, nu stiu ce sa fac cu ele, cum sa am grija de ele, cum sa le fiu de folos!!! Sunt o neputincioasa, o nevrednica, o complexata, am un milion de defecte si astea ma fac sa gandesc ca trebuie sa ma opresc aici cu viata mea! Nimeni altcineva nu e vinovat de starea mea doar eu voi toti ma iubiti si mi-ati aratat lucrul acesta mereu, tot timpul! Si totusi eu gandesc ca trebuie sa ma opresc aici cu viata! Asa gandesc eu, asa trebuie!!! Cum sa inchei randurile astea??? Cum??? Sunt de neiertat, ma gandesc la voi toti dar si la ce sa fac sa nu mai fiu! Pui mic sa ramana o perioada la Botosani, cu mama si tata! Poate ma va ierta, mai tarziu! Cand va fi mare. Puicu meu – ai grija de …
