A doua opinie protejeaza pacientul de deziluzii, dar si medicul. Nu este greu de practicat aceasta procedura. In multe situatii cand se iau ?decizii cu impact medico-legal se constituie comisii, in care mai multi ?analizeaza si dau verdict. Nu este deloc exagerat a crea aceasta cultura a ?evaluarii ?multiple pentru cazurile care vor avea un tratament mai special (care implica riscuri mari, contraindicatii, reactii adverse semnificative: ?chirurgie, radioterapie etc.) sau pentru cei nehotarati.
Alterarea sanatatii sau pierderea sanatatii constituie pentru om un fenomen nefericit, acceptat sau neacceptat, insotit de nenumarate complicatii ale vietii personale si sociale. Boala loveste insidios, pacientul constatand aparitia unor simptome, sau loveste brusc, pacientul fiind luat prin surprindere.
Pacientilor le este frica sa accepte aparitia fenomenelor patologice si amana multa vreme intalnirea cu medicul. De multe ori, acestia nu au nici un fel de initiativa si sunt adusi la medic in stadii tardive. Acest tip de pacient in general este inhibat, isi ascunde suferinta, nu intreaba, nu are curajul sa afle prea multe despre boala lui, nu cauta nici prima opinie, nici a doua opinie, doar mentine la periferia constiintei ingrijorarea, lasandu-se dus de destin. Altii se grabesc sa ajunga la medic, cauta pe internet informatii, vor sa stie cat mai multe corect. Membrii familiei, de asemenea, pot cauta informatii, se pot interesa cu privire la servicii, la numele medicilor cei mai reputati pentru a putea alege un salvator recunoscut.
De multe ori pacientul si familia trebuie sa consulte opiniile mai multor medici. Aceasta tendinta de a consulta mai multe pareri apare din mai multe motive:
a?? din dorinta de a avea o certitudine si a stii ca demersul ce va urma este acelasi, astfel incat riscul de a afla ca ar fi trebuit altceva facut sa fie evitat. Acesta este tipul asigurator.
a?? din nevoia de a cunoaste, pacientul cauta sa inteleaga elemente medicale, fiziologice, patologice, etio?logice etc., pana la nivelul la care nu mai poate pricepe, saturandu-se cu informatie, de multe ori cerand explicatii insistente medicilor. Nu intotdeauna poti spune care este cauzalitatea bolii pentru ca ea are o cauzalitate multipla. Acest tip de pacient este pacientul curios, cercetator, iscoditor.
a?? din dorinta de a comunica: sunt pacienti care acorda o importanta deosebita abilitatii medicului de a comunica. Timpul petrecut in cadrul consultului este un criteriu de satisfactie in general, insa unii ii acorda o valoare majora, apreciind ca doctorul a stat mult de vorba, explicand tot ceea ce se putea. Acesta este tipul de pacient comunicator.
a?? din neincredere: pacientul si familia lui nu sunt convinsi ca medicul este sigur de diagnostic, pot fi nemultumiti de medicii pe care i-au intalnit, avand in general o atitudine de neincredere pentru doctori si astfel apeleaza la a doua opinie sau la mai multe opinii. Acesta este tipul neincrezator.
a?? din dorinta de a obtine niste beneficii secundare: pacientul este nemultumit de munca lui, a avut mai multe concedii medicale si decide ca datorita bolii este momentul sa se pensioneze mai devreme sau chiar sa ceara compensatii pentru boala sa, dand in judecata angajatorul sau pe oricine ar putea sa-l despagubeasca. Astfel, dupa ce constata ca medicii nu se grabesc sa ii dea un aviz inapt pentru munca pentru ca isi dau seama ca pacientul ar putea munci si ar putea sa revina in societate, pacientul cauta cu disperare sa gaseasca medicul potrivit. La consultul medical este sfios si sugereaza medicului ori ca operatia nu a reusit ori ca tratamentul nu-l ajuta, ca simptomele persista si el nu mai poate munci. In consecinta, daca se doreste ajutarea lui, trebuie sa i se acorde posibilitatea sa iasa la ?pensie, sa obtina un beneficiu pe caz de ?boala sau de handicap. Se poate ajunge la conflictul cu medicii. Acesta este ?tipul litigios.
Care sunt drepturile pacientului?
Conform drepturilor pacientului (Legea 46/2003): orice om care apeleaza la servicii de sanatate are dreptul la informare completa, implicit la a doua opinie. Iata ceea ce spune legea la Capitolul 2. Dreptul pacientului la informatia medicala:
ART. 4 Pacientul are dreptul de a fi informat cu privire la serviciile medicale disponibile, precum si la modul de a le utiliza.
ART. 5
(1) Pacientul are dreptul de a fi informat asupra identitatii si statutului profesional al furnizorilor de servicii de sanatate.
(2) Pacientul internat are dreptul de a fi informat asupra regulilor si obiceiurilor pe care trebuie sa le respecte pe durata spitalizarii.
ART. 6. Pacientul are dreptul de a fi informat asupra starii sale de sanatate, a interventiilor medicale propuse, a riscurilor potentiale ale fiecarei proceduri, alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuarii tratamentului si nerespectarii recomandarilor medicale, precum si cu privire la date despre diagnostic si prognostic.
ART. 7. Pacientul are dreptul de a decide daca mai doreste ss fie informat in cazul in care informatiile prezentate de catre medic i-ar cauza suferinta.
ART. 8. Informatiile se aduc la cu?nos?tinta pacientului intr-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea ter?minologiei de specialitate; in cazul in care pacientul nu cunoaste lim?ba romana, informatiile i se aduc la cunostinta in limba materna ori in limba pe care o cunoaste sau, dupa caz, se va cauta o alta forma de comunicare.
ART. 9. Pacientul are dreptul de a ?cere in mod expres sa nu fie informat si de a alege o alta persoana care sa fie informata in locul sau.
ART. 10. Rudele si prietenii pacientului pot fi informati despre evolutia ?investigatiilor, diagnostic si tratament, cu acordul pacientului.
ART. 11. Pacientul are dreptul de a cere si de a obtine o alta opinie ?medicala.
ART. 12. Pacientul are dreptul sa solicite si sa primeasca, la externare, un rezumat scris al investigatiilor, diag?nosticului, tratamentului si ingrijirilor acordate pe perioada spitalizarii.
In unitatile de sanatate dreptul la a doua opinie a fost in mod diferit adoptat ca serviciu de specialitate. In clinicile moderne, medicii recomanda pacientului sa aiba in documentatie si a doua opinie. In unele spitale chiar exista un birou sau departament in care se ofera a doua opinie. Asadar, A Doua Opinie este un serviciu institutionalizat, recunoscut ca atare si promovat. In multe clinici medicii considera ca a indruma pacientul catre a doua opinie constituie o recunoastere a incapacitatii profesionale personale. De aici rezulta o serie de consecinte:
a?? medicul prescrie un tratament pentru a incerca solutionarea simptomelor pacientului sau macar ameliorarea lor, el nefiind sigur de rezultate si spunand ca urmeaza sa vedem (!) cum reactioneaza pacientul la tratament;
a?? medicul chirurg opereaza pacientul in specialitatea sa, preferand a nu recomanda un medic de alta specialitate (de exemplu mentionam controversa operatie ortopedica versus operatie neurochirurgicala la copiii cu parapareza spastica sau tetrapareza spastica).
Respingerea celei de-a doua opinii apare si datorita convingerii medicului ca pacientul care a cautat o a doua opinie nu are incredere in el. De aici rezulta cel putin doua consecinte:
a?? medicul respinge pacientul, si ii spune sa se duca acolo unde are incredere, refuzand continuarea comunicarii!
a?? medicul accepta pacientul pastrand o doza de suspiciozitate privind riscul ca pacientul sa manifeste insatisfactie sau neincredere la un moment dat.
Desigur, solutia cea mai buna este sa arati pacientului ca el se poate informa si in alte parti si poate decide cu ce medic sa colaboreze. Aceasta este o dovada de maturitate profesio?nala si de siguranta de sine a medicului. Medicul nu trebuie sa arate ca vrea neaparat sa nu pirada pacientul, ca este sensibil daca pacientul mai are nevoie de o opinie. Ganditi-va la situatia in care medicul recomanda a doua opinie cand observa ca pacientul sau familia lui sunt nedumeriti si vor certitudini sau vor asigurari ca diagnosticul este cel corect. Ulterior, dupa ce pacientul se informeaza, el vine tot la acelasi medic sa fie tratat. O astfel de conduita arata ca medicul dispune de maxima credibilitate profesionala.
Reamintim ca informarea completa a pacientului sau reprezentantului sau legal este o obligatie profesionala pentru medic. In Legea nr. 264 din 27.10.2005 cu privire la exercitarea profesiunii de medic, capitolul III – Drepturile si obligatiile medicului – la articolul 17 litera k) aflam ca medicul are obligatia sa informeze pacientul direct sau prin intermediul reprezentantilor legali ori al rudelor lui apropiate despre starea sanatatii acestuia. La Capitolul IV – Raporturile stabilite in cadrul exercitarii profesiunii de …
Bolnavul si familia trebuie sa consulte opiniile mai multor medici. „A DOUA OPINIEa” protejeaza pacientul si medicul de deziluzii
