Alaptarea la san reprezinta o faza foarte importanta in viata copilului si mamei. Pentru nou nascutul care este pus la san si suge, aceasta nu reprezinta numai o necesitate primara, fiziologica, ci, mai presus de toate, reprezinta un moment de formare a legaturii cu mama, bogat in emotii si senzatii tactile, auditive, precum si de gust si miros.
Satisfacerea acestei necesitati determina o senzatie profunda de bunastare si liniste pentru amandoi. Laptele matern contine toate substantele nutritive necesare pentru satisfacerea nevoilor nutritionale si psihologice ale copilului pana la varsta de 6 luni. Pediatri recomanda ca alaptarea sa fie facuta pentru cel putin un an de zile.
Exista cazuri in care mama doreste sa continue alaptarea la san, dar, din anumite considerente, acest lucru nu este posibil, iar problema nu o constituie lipsa laptelui matern.
Cele mai frecvente situatii in care mama este nevoita sa renunte la hranirea la san a bebelusului sunt:
Reintoarcerea la serviciu mai devreme de 6 luni sau 1 an de zile;
Administrarea de medicamente care se pot transmite copilului prin intermediul? laptelui si pot dauna acestuia;
Inducerea ideii ca nu exista suficient lapte pentru satisfacerea nevoilor bebelusului;
Mameloanele plate sau ombilicate (cele care au tendinta de a se retrage in momentul in care bebelusul incepe sa suga);
Angorjarea sanilor (umplerea excesiva a sanilor cu lapte, cauzata de obicei de un dezechilibru dintre rezerva de lapte si cerintele copilului);
Aparitia ragadelor si iritatiilor la nivelul mamelonului …
