Cardinalul sambelan, italianul Tarcisio Bertone, va deveni, dupa demisia lui Benedict al XVI-lea, un fel de Papa „interimar”, insarcinat cu administrarea Bisericii pana la alegerea noului Suveran Pontif, urmand sa exercite puteri net reduse.
Toti oficialii de rang inalt din cadrul „Guvernului” Bisericii – Curia romana – renunta la functiile lor la moartea Papei, potrivit Constitutiei apostolice promulgate in 1996 de catre Ioan Paul al II-lea. Aceeasi regula se aplica si in cazul unei demisii. Doar cardinalul sambelan ramane in post, pentru a administra afacerile curente ale Bisericii.
„La moartea Pontifului, toti sefii de congregatii din cadrul Curiei romane, adica secretarul de Stat, cardinalii prefecti, arhiepiscopii presedinti si membrii congregatiilor respective isi inceteaza functia. Exceptie fac Sambelanul Sfintei Biserici romane si Marele Penitent care continua sa se ocupe de afaceri curente”, stabileste articolul 14 al Constitutiei.
? Cuvantul „sambelan” este derivat din cuvantul italian „camera”, care inseamna camera, si este echivalentul cuvantului „chambellan” in franceza. El descrie o functie pur administrativa care nu isi pierde importanta in cazul decesului sau demisiei unui papa.
El este insarcinat sa administreze Vaticanul si, cu ajutorul cardinalilor prezenti, reuniti in Congregatia Generala, el stabileste data funeraliilor, in cazul decesului unui papa, si pe cea a convocarii Conclavului.
Insa sambelanul si cardinalii nu pot lua nicio decizie a carei validitate sa depaseasca durata perioadei de vacanta a tronului Sfantului Petru sau care sa afecteze prerogativele exclusive ale Papei, ca de exemplu numirea de cardinali.
Sambelanul este cel insarcinat sa constate si sa anunte decesul Papei. Pana la Pius al XII-lea, mort in 1958, smabelanul constata decesul sefului Bisericii, lovindu-l peste frunte cu o mica manta de argint, pentru a …
