mai 1986: stenograma sedintei Comitetului Politic Executiv al PCR dedicate catastrofei de la Cernobil arata un Nicolae Ceausescu preocupat sa ofere informatii limitate populatiei si o Elena Ceausescu revoltata de tacerea rusilor.
Departamentul de Anchete/Reportaj, Grup Realitatea-Catavencu
La aproape o saptamana dupa explozia de la Cernobil, din 26 aprilie 1986, chiar de „1 Mai Muncitoresc”, Comitetul Politic Executiv al Comitetului Central al PCR s-a intrunit intr-o sedinta de urgenta pentru a discuta despre efectele catastrofei in Romania.
O intalnire „epocala” la care Ceausescu a decis sa informeze populatia din zonele afectate de norul radioactiv doar pe jumatate si sa formeze o comisie de control asupra cazului, condusa de „savantul de renume mondial” Elena Ceausescu.
Din transcrierea discutiilor rezulta ca, la cinci zile de la accident, sovieticii tineau autoritatile romane inca „in ceata”.
Pe 30 aprilie, directia vantului dinspre Kiev se schimbase brusc si norul radioactiv care maturase deja nordul continentului european atinsese si teritoriul romanesc. Prima intrunire a autoritatilor comuniste de la Bucuresti a avut loc chiar de 1 mai, zi in care toata tara era in sarbatoare. Sedinta de urgenta a adunat intreaga conducere a CPEx: Nicolae si Elena Ceausescu, Emil Bobu, Constantin Dascalescu, Alexandrina Gainuse si toti ceilalti lideri comunisti. Acestora li s-au adaugat si cateva persoane convocate special: generalul Ioan Geoana, seful Apararii Civile din Romania, tatal lui Mircea Geoana, cercetatorul Ion Ursu si generalul Mihai Chitac, seful Trupelor Chimice ale Armatei Romane.
In timpul intalnirii din 1 mai 1986 au fost prezentate primele date despre nivelul radiatiilor. Astfel, reiese ca in acea perioada s-au inregistrat valori depasite ale nivelului radioactivitatii Beta global masurate si ca, in unele zone, cum ar fi Iasiul, fusese depasit chiar nivelul de alarmare. O situatie pe care Nicolae Ceausescu o descrie sec, la inceputul sedintei, ca „una foarte proasta pentru tara noastra”. Din stenograma discutiei reiese ca, la cinci zile dupa accident, sovieticii tineau inca „in ceata” autoritatile romane, desi acestea cerusera date despre situatia din acel moment.
In contextul lipsei de colaborare cu autoritatile sovietice si al nivelului alarmant al radiatiilor pe teritoriul Romaniei, Ceausescu decide ca, printre masurile luate, sa se numere si „o informare pentru opinia publica (…) dar, sigur, fara date”. Apoi decide infiintarea unei comisii care sa se ocupe de luarea unor masuri in zonele afectate la a carei conducere se afla „savantul de renume mondial” Elena Ceausescu.
Raportul facut la sedinta din 1 mai de catre Ion Ursu, prim-vicepresedintele Consiliului National pentru Stiinta si Tehnologie de la acea vreme, arata ca, de departe, la Iasi se inregistrase cel mai mare nivel al radiatiilor. Aici, la nivelul solului, s-au inregistrat 54.581 Pico Curie pe metrul patrat pe zi, ceea ce reprezinta cu 4.581 Pico Curie/mp/zi mai mult decat nivelul de alarmare, de 50.000. De asemenea, la Suceava au fost inregistrati 20.467 Pico Curie/mp/zi, iar la Targu-Mures, 11.461 Pico Curie/mp/zi, in conditiile in care nivelul de atentionare era de 5.000 Pico Curie/mp/zi, iar cel de avertizare, de 10.000 Pico Curie/mp/zi.
Stenograma intalnirii arata ca si in aer fusesera inregistrate depasiri ale nivelului de radiatii la Tulcea, unde a fost notata valoarea de 647 Pico Curie/mp, fata de nivelul de avertizare de 500 Pico Curie/mp si cel de alarmare de 1.000 Pico Curie/mp. La Galati insa, pragul de alarmare de 1.000 Pico Curie/mp a fost depasit, atingandu-se valoarea de 1.300 Pico Curie/mp. In raportul sau, Ursu precizeaza: „Fata de aceasta situatie, in cele patru cazuri, Suceava, Iasi, Tulcea, Targu-Mures, cu exceptia Galatiului, valorile depasite, in aer, ale nivelului de radioactivitate sunt la nivelul de alarmare.
Aceste valori s-au datorat schimbarii bruste a directiei vantului, care actioneaza din zona Kiev catre tara noastra, si a precipitatiilor antrenate de acesta”.
Din discutiile inregistrate la sedinta din 1 mai 1986 reiese ca autoritatile romane au luat masuri si pe linie militara, mobilizand toate garnizoanele si pregatind doua avioane dotate „cu tot ce este necesar”, dupa cum precizeaza seful armatei de la acea vreme, generalul Vasile Milea.
In toate garnizoanele existau 127 de statii la sol pentru masurarea radioactivitatii. Insa aceste statii nu puteau inregistra cum trebuie radiatiile. „Noi avem statii cu putere de selectie mica, care nu inregistreaza radiatiile. Spre exemplu, raportez ca intre 22.00 si 6.00 dimineata nu au inregistrat nimic”, spune generalul Vasile Milea. Din partea Ministerului Sanatatii a fost data o dispozitie ca toate persoanele care veneau de la Ungheni sa fie controlate „pentru evitarea radioactivitatii si eventualele cazuri sa fie internate”.
Cea mai grava problema la acel moment o constituia insa lipsa vreunui raspuns din partea URSS. Trecuse aproape o saptamana de la accident, iar Ambasada URSS nu oferise nici o explicatie. Lipsa accesului la date din partea sovieticilor, secretomania din jurul accidentului sunt surprinse clar intr-un fragment din stenograma sedintei. Dupa ce lui Nicolae Ceausescu i s-a raportat ca inca se mai mobilizau specialisti si statii mobile pentru a continua masuratorile, acesta se arata brusc ingrijorat si se gandeste ca poate ar fi nevoie sa ceara ajutor de la sovietici, deoarece stie ca „au mai avut accidente, nu numai acum”:
„Nicolae Ceausescu: Tovarasi, in ceea ce priveste masurile, in zonele unde au fost depasite valorile nivelelor de radioactivitate, noi dispunem de tot ce este necesar sau ar fi cazul sa cerem ceva ajutor, la sovietici, deoarece cunosc mai bine, au mai avut accidente – nu numai acum, cu aceasta avarie -, dar in general?
Ion Ursu: Noi am discutat problema aceasta, tovarase secretar general, cu ambasadorul sovietic de aici, dar nu ni s-a raspuns. Noi credem ca, pentru momentul de fata, dispunem de tot ce este necesar.
Nicolae Constantin: In orice caz, trebuie sa ni se raspunda, sa vedem care este situatia.
Ion Ursu: Ar fi foarte bine.
Cornel Mihulecea: Trebuie sa avem informatii mai complete de la ei.
Elena Ceausescu: Sa stim daca mai arde in continuare, care este situatia.
Ion Ursu: Pe baza aprobarii dumneavoastra, am cerut ieri, prin ambasadorul sovietic – asa cum am spus – sa dispunem de unii specialisti, dar nu ni s-a raspuns nimic pana acum.
Nicolae Ceausescu: Trebuie sa se ceara concret.
Ion Ursu: Am discutat cu polonezii si cu tarile riverane, dar daca se poate discuta cu sovieticii este mult mai bine.
Elena Ceausescu: Trebuie sa spunem ca au aparut si la noi radiatii si vrem sa stim ce sa facem. Nu se poate asa!
Constantin Dascalescu: Trebuie sa intram direct in legatura.
Nicolae Constantin: Trebuie sa ne spuna care este situatia acolo.
Nicolae Ceausescu: Sigur, trebuie sa ne spuna care este situatia acolo, daca s-a imbunatatit, daca s-a redus.
Elena Ceausescu: Insa trebuie sa facem oficial sa ni se raspunda.
Ion Ursu: Spre exemplu, azi-dimineata, la Ministerul Afacerilor Externe, unii ambasadori au cerut sa le dam detalii.
Elena Ceausescu: Nici noi nu avem!”
La sedinta din 1 mai 1986 s-a decis ca este mai bine ca datele ingrijoratoare venite de la statiile de masurare a radioactivitatii sa nu fie facute publice. Motivul invocat a fost „sa nu se creeze panica”. Ceausescu a cerut sa fie informat din trei in trei ore de catre comisia de control formata atunci despre situatiile ce urmau sa apara. Insa populatia avea sa fie informata „fara date”, ceva mai relaxat, cu indicatii precise de la dictator:
„Nicolae Ceausescu: Cred ca trebuie sa facem imediat o informare pentru opinia publica. Sigur, fara sa dam date, dar ceva mai larg decat am dat. Sa spunem ca, avand in vedere situatia creata de accidentul produs, au aparut unele cresteri ale radioactivitatii in diferite zone ale tarii noastre, indeosebi in nord-est. Avand in vedere directia vantului au fost stabilite masurile necesare si vor fi informati asupra masurilor. Si ca, de asemenea, s-a format un comandament permanent, avand in vedere situatia aceasta speciala, un grup, format din tovarasi din conducerea partidului, care urmareste toate aceste probleme. Si sa spunem asa: La Comitetul Central s-au analizat aceste probleme, s-a informat si s-a stabilit aceste masuri. Sa nu asteptam sa dam acest comunicat la radiojurnalul de seara sau sa se dea aceasta stire la televiziune seara.
Emil Bobu: Este un buletin de stiri acum.
Nicolae Constantin: La pranz se poate da si la televizor.
Nicolae Ceausescu: Atunci sa facem asa.(…)”.
Generalii Geoana si Chitac, trimisi in prima linie
Printre cei 22 de participanti de la aceasta sedinta speciala s-au numarat ge-neralii in rezerva Mihai Chitac, seful Trupelor Chimice, si Ioan Geoana, comandantul Apararii Civile, tatal lui Mircea Geoana.
Ioan Geoana isi aminteste cum, la aceasta intalnire, cuplul prezidential a hotarat, cu acordul unanim al tovarasilor prezenti, ca de soarta Romaniei radioactive sa se ocupe o comisie condusa de „academicianul” Elena Ceausescu. „Am fost la convocarea aceasta a lui Ceausescu. Era si nevas-ta-sa, si conducerea partidului. Atunci a adunat o comisie de coordonare condusa de Elena ca sa se ia masuri prin tara.
Oricum, era foarte periculos ce se intamplase si nici macar noi nu cred ca am stiut cat era de periculos”, spune generalul Ioan Geoana, tatal liderului PSD, Mircea Geoana, pe atunci seful Apararii Civile din Romania. Generalul Mihai Chitac isi aminteste ca la sedinta respectiva cuplul Ceausescu nu avea habar despre ce se vorbea. „Opinia mea e ca nu stiau ce se intampla. Pai, ce? Elena Ceausescu era in masura sa inteleaga ce-i cu radiatiile nucleare? N-aveam cu cine discuta. S-a suit scroafa in copac, vorba lui Geo Bogza. In orice caz, erau speriati”, spune generalul.
Romania a fost printre putinele tari care au trimis o delegatie militara chiar in locul unde s-a produs explozia. La doua saptamani dupa accident, Mihai Chitac a condus grupul de ofiteri romani trimis pentru a culege informatii de la fata locului special pentru tovarasul Ceausescu.
Acesta isi aminteste de faptul ca rusii nu oferisera nici un fel de informatii si cum conducerea PCR era debusolata in timpul sedintei din 1 mai 1986. De altfel, delegatia condusa de Chitac a putut pleca doar dupa ce s-a intervenit si s-a apelat la statele semnatare ale Tratatului de la Varsovia, precizeaza Chitac.
„Rusii nu au anuntat pe nimeni, nici macar pe ai lor, pe ucraineni, de accident. Au tinut un mare secret pana cand datele au aparut din Suedia si problema s-a extins si mai multe tari au inceput sa masoare radiatiile si apoi si rusii au inceput sa furnizeze date. Cand am fost noi acolo nu ne-au furnizat date, acolo am facut personal masuratori. Sigur, nu am apucat sa ne dam seama de amploarea radiatiilor. In zona lor erau niste izotopi care, pana la dezintegrare, dureaza si 1.000 de ani. La noi au fost izotopi de iod 111, radioactiv, care, de regula, se acumuleaza in tiroida si de aceea oile care au pascut iarba cu praf de iod din asta au dat atunci o branza ?stralucita? care raspundea la aparatele noastre”, spune generalul Chitac.
Generalul Mihai Chitac sustine insa ca depasirea nivelului de alarmare, cum a fost la Iasi, nu prezenta un pericol deosebit care sa necesite masuri drastice si informarea clara a populatiei asupra acestui fapt. „Daca rezulta din ceea ce cititi ca a existat o tentativa sa nu se spuna adevarul, eu pot sa fiu de acord cu treaba asta. Dar nu se putea da o alarma in toata tara: ?Bai, sunteti nenorociti?. La noi nu a fost o tragedie. In Romania se putea trai si asa, fara mare pericol. Pentru ca in Romania nu a fost nimeni omorat, nu a facut nimeni cancer cum se face de la doze mari de radiatii in cateva zile. Aici s-au facut niste transmutatii ale celulelor umane, de la care cancerul apare si dupa 20 de ani. S-au luat masuri… Dar sa va mai spun ceva: nici nu se puteau lua masuri. Pentru ca nu era vorba de ploaie, ca sa te ascunzi de ea. Aici era aerul contaminat!”, mai spune Chitac.
„Iresponsabilitate impinsa pana la cinism”
Expertii in activitati nucleare critica modul in care autoritatile romane au gestionat criza nucleara din 1986.
„Exista o concentratie maxima admisa de radiatii, stabilita prin norme internationale, pentru aer, apa si sol. Acea concentratie a fost in mod cert depasita, iar situatia cea mai grava s-a inregistrat in Romania in 7 – 8 mai, cand s-a atins cel mai mare nivel de radiatii. Oricum, si intre 30 aprilie si 6 mai nivelul radiatiilor in Romania a depasit nivelul de alarma. Problema este ca liderii comunisti doar au remarcat faptul ca s-a depasit nivelul de alarma, dar nu au anuntat populatia cat de grava era situatia”, ne-a declarat Valica Gorea, presedintele Agentiei Nucleare din Romania.
„Atitudinea manifestata in sedinta CPEx demonstreaza iresponsabilitate impinsa pana la cinism a conducerii comuniste din acea vreme. Nu suntem in posesia unor informatii care sa ateste ca intarzierea luarii deciziilor necesare a avut la baza o comanda politica sau s-a datorat pur si simplu incompetentei ?marelui conducator?”.
Aceasta declaratie apartine lui Lucian Biro, director in cadrul Comisiei Nationale pentru Controlul Activitatilor Nucleare (CNCAN) si lui Valica Gorea, presedintele Agentiei Nucleare Romane (ANR), care au studiat pentru Cotidianul parametrii radiatiilor vehiculati in sedinta CPEx din 1 mai 1986.
Biro si Gorea afirma ca liderii comunisti au ascuns adevarul populatiei „periclitand astfel actiunea de distribuire de pastile de iodura de potasiu in timp util”. Parerea celor doi specialisti este ca atunci cand Partidul a luat decizia de a imparti pastile de iodura era deja tarziu, „efectul protector al acestora fiind drastic diminuat”.
„Pastile” despre radiatii
Informarea publicului despre nivelul ridicat de radiatii la noi in tara s-a facut sub forma unor „pastile” de text, ratacite prin paginile oficiosului PCR, „Scanteia”, si in celelalte ziare controlate de partid.
In aceste texte nu erau mentionate nici nivelurile de radioactivitate la care se ajunsese in zone precum cea a Iasiului, nici ca se depasise pragul de alarmare. Dupa 2 mai, oamenilor le era recomandat in aceste „anunturi” vagi sa spele bine fructele si legumele sau sa evite iesirile copiilor in spatii largi.
Fiecare anunt mentiona, fara alte detalii, ca radiatiile sunt in scadere. Pe 1 mai, la cinci zile de la accident, cand norul radioactiv ajungea in Romania, ziare precum „Scanteia” sau „Romania libera” de atunci publicau urmatorul text, cu titlul: „De la comandamentul central de supraveghere si control al calitatii mediului inconjurator” undeva pe penultima pagina: „In legatura cu avaria produsa la centrala atomoelectrica de la Cernobil, din URSS, statiile si laboratoarele din reteaua nationala de control al radioactivitatii mediului inconjurator care desfasoara o activitate permanenta de masurare si supraveghere a nivelului radioactivitatii aerului, apei si solului din tara noastra nu au constatat nici o crestere a acestor niveluri care se situeaza in limitele normale”.
Alte informatii despre Cernobil le-au fost date romanilor prin stiri de pe agentii, in care era specificat ca informatiile survenite de pe alte agentii straine cum ca avaria de la centrala ar fi produs mii de victime sunt doar minciuni.
