E o vorba care spune ca atunci cand vine vorba despre taxe si impozite, diavolul sta in detalii.
Cam asa se intampla si cu deductibilitatea dobanzilor aferente imprumuturilor cu termen de rambursare de peste un an de la alte persoane decat institutiile agreate de Banca Nationala a Romaniei (BNR) sau institutiile financiare internationale.
Conform Codului Fiscal, articolul 27, cheltuielile cu dobanzile aferente acestor imprumuturi sunt deductibile doar daca gradul de indatorare al imprumutatului este pozitiv si mai mic decat 3 (trei).
Conform aceluiasi articol, gradul de indatorare se calculeaza ca raport intre media (aritmetica simpla) a capitalului imprumutat cu termen de rambursare de peste un an versus media (aritmetica simpla) a capitalurilor proprii ale imprumutatului.
Normele de aplicare ale Codului Fiscal arata, in continuare, cum trebuie calculat acest capital imprumutat.
Pana aici totul pare relativ simplu, doar ca la rescrierea normelor pentru noul Cod Fiscal s-a omis un paragraf. Si anume acela ce specifica exact care imprumuturi trebuie considerate cand calculam capitalul imprumutat si care nu.
In mod firesc, era vorba doar despre acele imprumuturi cu termen de rambursare de peste un an de la alte persoane decat institutiile agreate de BNR sau institutiile financiare internationale.
Cum acel paragraf nu mai exista in noile norme (vezi punctul 24 din Norme), companiile se vad silite sa includa toate imprumuturile lor in calculul capitalului imprumutat, ceea ce are drept consecinta fi?reasca cresterea „artificialaa” a gradului de indatorare.
Propun, ca de obicei, un scurt exemplu.
Sa consideram o companie care are capitalurile proprii de …
