Aurul si banii se pastreaza in seifuri, in schimb cultura traditionala romaneasca are drept pavaza „tezaurele umane vii”. Pana in prezent, din 2008, de cand autoritatile acorda acest titlu, recunoscut de UNESCO, 43 de romani au fost astfel gratulati. Mesteri de inalta valoare. Aparatori ai autenticitatii. Si modele de viata pentru cei tineri, carora le transmit mostenirea lumii rurale.
Daca ar fi sa-i cauti pe toti cei 43 de oameni din Romania care au deja titlul de „tezaur uman viu”, atunci ar trebui sa mergi in toate colturile acestei tari, pentru ca ei sunt raspanditi in cele mai nestiute sate. Niste anonimi, in marea loc majoritate, daca e sa vorbim de notorietatea la nivel national. Dar, in schimb, sunt adevarate modele in propriile lor comunitati, respectati pentru mestesugul pe care-l stapanesc de o viata intreaga, si in special datorita eforturilor de a transmite mai departe tot ceea ce au dobandit, la randu-le, de la inaintasii lor. La care se adauga, in mod esential, grija pentru autentic, fara sa fie catusi de putin influentati de vreo picatura de modernism.
Memoria umanitatii
Am enumerat astfel conditiile principale pentru care un semenea personaj se califica in postura de „tezaur uman viu”. Aceasta procedura se aplica la noi din anul 2008, in baza Legii 26 din acel an, dar si al Ordinului 2491 din 2009, al Ministerului Culturii. Ne-am racordat astfel si noi, ca tara, la programul mondial promovat de UNESCO. Ce se doreste prin initiativa asta este sa se pastreze memoria umanitatii in privinta acelor valori care au precedat epoca industrial. Cu sute de ani in urma, omenirea stia sa traiasca in comuniune cu natura, iar toate indeletnicirile umane exploatau in mod rational potentialul naturii, fara a-l afecta. „Cea mai mare primejdie de azi este sa uitam acest bagaj cultural pe care ni l-au lasat ce stramosii nostri”, explica Sabina Ispas, academician, director al Institutului de Etnografie si Folclor, in acelasi timp presedinte al Comisiei Nationale pentru Conservarea Patrimoniului Imaterial. Tocmai comisia care cumpaneste si decide asupra meritelor celor mai buni dintre cei buni.
„Ei sunt dovada ca Romania traieste prin oamenii ei”
Cei vrednici de acest titlu sunt oamenii care au construit o punte nevazuta peste timpurile actuale, tragandu-si seva direct din vremurile demult apuse. „Ei au acumulat experienta ramasa de la stramosi, au sistematizat-o si ne-o transmit mai departe”, continua sa explice specialistul. Te duci la un asemenea mester si vezi ca face un lucru, costum popular, instrument muzical, podoabe, unelte pentru munca campului sau gospodarie. Fara sa uitam dansurile si cantecele populare. Toate acestea respecta intocmai invataturile parintilor si bunicilor. Cu o nota in plus pentru vointa si perseverenta de-a nu se lasa de truda de care s-au legat pe viata. „Ei sunt dovada vie ca Romania traieste prin oamenii ei”, sunt cuvintele pe care le-am retinut de la Sabina Ispas.
Acolo unde ulitele satului nu mai sunt pustii
De o jumatate de secol are grija ca dansurile populare sa nu se stinga in comuna in care s-a nascut, Frata, judetul Cluj. Asa incep sa se depene amintirile lui Dumitru Moldovan. Se joaca acolo, dupa datina, „romaneste de imperecheat”, „romaneste in ponturi”, „romaneste de invartit”, „hartag in doua laturi”. Mi-a spus cum se numeste fiecare dans in parte. Om cu statura impozanta, imbracat in costum popular specific locului din care se trage. A dansat in fata audientei, in sala de festivitati a Muzeului Satului din Bucuresti, o „fecioreasca”, cu miscari aprige, mainile si picioarele intalnindu-i-se in pocnituri ample, in timpul sariturilor care dau foc aerului. Reuseste, in timp, sa atraga de partea lui mai multi consateni, intr-o formatie de dansuri populare. Ei nu dau liniste ulitelor satului. Spune ca mai are un ajutor de nadejde, pe Vasile Soporan. Nu le observi varsta, desi sunt la timpul pensiei. Vorbesc despre dansurile si muzica populara care trebuie sa rasune in special pe ulitele satului, nu numai pe scena festivalurilor sau a diverselor sarbatori de peste an. Au fost timpuri cand oamenii se adunau, in ceasul lor de bucurie, pe acele ulite mai largi, si se puneau pe joc. „Erau trei feluri de jocuri, ale copiilor, ale celor care nu facusera armata, si ale celor care venisera din armata”, isi amintesc interlocutorii mei. Ansamblul folcloric local are in prezent opt perechi, barbati si femei. „Trei perechi au peste 60 de ani, alte trei, intre 45 si 60 de ani, iar doua sunt formate din copii”, mi se descrie in detaliu situatia. Numeroase festivaluri sunt organizate la fata locului, ca doar asa atragi lumea la jocuri si cantece.
Cei mai noi premianti
Tulnicareasa a fost de cand se stie. Si nu doar canta, dar si confectioneaza acest instrument de cantat, Mariana Gligor fiind persoana pe care o prezint in continuare, din comuna Ponorel, judetul Alba. Face si costume populare. Despre ea specialistii spun ca este un adevarat mentor al culturii traditionale in satul ei. A format mai multe generatii de oameni care stiu sa cante la bucium. Acelasi judet este casa si pentru Nicolae Coroiu, in comuna Avram Iancu. Omul acesta este printre putinii care confectioneaza titere. Este un instrument destul de complicat, compus din cutie de rezonanta si coarde metalice. Dincolo de asta, avem de-a face cu genul acela de invatator de sat, om care, cu mare dragoste pentru elevi, ii educa in spiritul traditiei populare. A format ansambluri artistice, din copii si oameni maturi. Pe multi i-a invatat sa cante la titera. Le-a oferit instrumentele confectionate chiar de el. Alt personaj, de data asta din judetul Brasov, comuna Ungra. Dansator si instructor de dans. Profesor la baza, dar si coregraf, om care a pus in scena spectacole, cu ajutorul formatiilor culturale formate chiar de el, prezentand obiceiuri ale locului, autenticitatea absoluta fiind remarcata de etnografi. Urmeaza un cojocar din judetul Suceava, comuna Fratausii Noi, al carui nume este Traian Davidean. Este cunoscut in zona ca unul dintre cei care au contribuit in mod decisiv la revitalizarea acestei meserii. Specialistii remarca folosirea unor tehnici ancestrale ale tabacariei. Are de mai multi ani tineri in jurul sau, …
