„9/11-ul franceza”. La scurt timp dupa masacrul asupra revistei de satira a”Charlie Hebdoa”, comparatia cu atacul Al Qaeda din 2001 asupra Statelor Unite s-a raspandit in toata Franta. Intr-adevar, atacul din 7 ianuarie a fost cel mai sangeros pe care l-a cunoscut Franta de la sfarsitul razboiului algerian din 1962. Dar cat de corecta este comparatia?
Citeste si: Franta, divizata de un copil de opt ani: Jurnalistii de la Charlie Hebdo AU MERITAT sa moara
La prima vedere, comparatia pare artificiala si exagerata. Doisprezece persoane au murit in Paris, in timp ce aproape 3.000 au fost ucise in atacurile de la New York si Washington DC. Atacatorii au folosit mitraliere Kalashnikov, nu avioane deturnate. Si, spre deosebire de atacatorii din 11 septembrie, erau cetateni ai tarii pe care au atacat-o. De aceea, atacul din 2015 de la Paris pare a fi mai degraba o combinatie dintre alte doua atacuri: explozia unei bombe la metroul londonez din 2005 (teroristii aveau toti cetatenie engleza) si complotul executat in Mumbai in 2008 (teroristii au folosit arme de mici dimensiuni si au tintit oamenii in mod individual).
Totusi, in ciuda diferentelor majore, atacurile din Paris si din New York au in comun acelasi miez. Ambele orase intrupeaza un vis universal similar. Ambele reprezinta metafore pentru lumina si libertate. Ambele apartin intregii lumi, nu doar tarilor respective.
Mai mult, in ambele cazuri, tintele alese de teroristi au avut o simbolistica ridicata. In New York, Turnurile Gemene intruchipau ambitie si acumularea capitalista. In Paris, „Charlie Hebdoa” a dat forma spiritului libertatii democratice: abilitatea de a scrie, desena si a publica orice – chiar si provocari extreme (si uneori vulgare). Exista un sentiment puternic in Paris, asa cum a fost si in New York, ca adevarata tinta a fost civilizatia occidentala in sine.
Citeste si: Cele doua lumi ale musulmanilor din Romania
Ca majoritatea francezilor, spun, cu dezgust pentru atac si empatie pentru victime, „Je suis Charliea” – o expresie care aminteste de declaratia ziarului Le Monde, imediat dupa evenimentul 9/11: „Nous sommes tous Américainsa”.
Dar trebuie sa recunosc ca nu am simtit mereu asa. In 2005, am avut retineri cu privire la decizia ziarului danez Jyllands-Posten de a publica o serie de caricaturi cu profetul Mahomed – si despre optiunea Charlie Hebdo de a le reproduce in anul urmator. La acel moment, am simtit ca este o provocare periculoasa si inutila, o iresponsabilitate politica. Nimeni nu se joaca cu chibriturile langa o conducta de gaz sau un pachet de dinamita.
Probabil ca epoca noastra este mult mai religioasa decat a fost secolul al XVIII-lea. Sa il invoci pe Voltaire este una, m-am gandit la acel moment, dar sa actionezi responsabil presupune sa te abtii de la a insulta ce este cel mai sacru lucru pentru altii, f ie ca este Hristos, Mahomed sau Holocaustul.
Citeste si: Mesajul lui John Kerry legat de extremism, la forumul de la Davos
Astazi, avand in vedere natura atacului, las acele retineri in urma, desi rezist tentatiei de a sacraliza amintirea victimelor, asa cum fac multi dintre francezi. In Franta, laicitatea, tradusa in mod gresit in engleza ca secularism, este echivalentul unei religii – religia republicii. Pentru caricaturistii de la „Charlie Hebdoa”, religia era doar o alta ideologie si au tintit catre toate cele trei credinte monoteiste importante (desi, probabil, cu un accent mai mare pe Islam, probabil datorita mult mai vizibilei sale laturi fundamentaliste).
O atmosfera de unitate nationala predomina in Franta, asa cum s-a intamplat si in America imediat dupa 9/11. Si asa trebuie sa fie, pentru ca unitatea este cruciala pentru combaterea teroristilor, a caror prioritate este …
