Tacticile penibile folosite de Victor Ponta pentru a ramane premier, inclusiv lingusirea noului presedinte, nu merita comentate. Ne spun ceva nou? Nu. Tot ce era de spus despre caracterul unui om care acum ii ridica osanale de trei ori pe zi adversarului sau din cursa prezidentiala, despre care a declarat ca nu este un om, ci un lucru, si asupra caruia si-a asmutit mahalagioaica din dotare ca sa-l atace pentru ca nu are copii, s-a spus deja.
Merita insa comentata decizia lui Ponta de a trece la ofensiva politica. Incurajat de blegeala unei opozitii careia nici prin cap nu pare ca ii trece sa-i ameninte guvernarea, liderul PSD a preluat initiativa. I-a invitat pe Vasile Blaga si Alina Gorghiu la discutii pe cateva teme importante – legislatia financiara, revizuirea Constitutiei, sistemul electoral, Master Planul pe Transport si legile sigurantei.
Gestul lui Ponta nu este doar un joc de imagine. El semnalizeaza ceva mult mai important si nu va ramane fara urmari. Absenta unui lider dornic sa umple agenda politica, economica si sociala cu temele pe care le crede el importante a creat un gol in spatiul public, care cere sa fie umplut. Este golul lasat in urma de Traian Basescu, cel care, prin punctarea periodica a prioritatilor de guvernare sau de orientare strategica, exact asta facea, seta agenda publica.
Astfel, Ponta, pe de o parte, pare ca se poarta tot ca un pisicut si cu Klaus Iohannis, pe de alta, in timp ce face sluj, ii confisca unul dintre cele mai importante instrumente pe care institutia prezidentiala le are la dispozitie pentru a influenta mersul tarii: stabilirea jaloanelor principale in dialogul politic si in actiunile institutionale.
Aparent, vorbim de un lucru minor. Vorbim despre vorbe. Ponta ii invita pe liderii PNL la dialog, acestia raspund in doi peri, Ponta le mai da doua replici, mai intra si alte partide in hora, ca sa nu para ca ele nu conteaza, si in cateva zile harmalaia se inteteste atat de tare ca nimeni nu mai intelege nimic. Nu este asa.
Ponta are si instrumentele pentru a transpune o agenda declarativa in fapte, ceea ce va impune instantaneu lista de prioritati, dictate de interese politice cat se poate de marunte, in viata de zi cu zi a cetatenilor. Dovada: tema creditelor in franci elvetieni. Un subiect care se muleaza perfect pe agenda populista a lui Ponta, vesnic la vanatoare de oameni necajiti carora sa le vanda empatia guvernamentala bine finantata din banii nostri.
Nu are nici o importanta pentru guvernul PSD ca „necajitiia” sunt de fapt oameni care au avut nesabuinta sa-si joace siguranta economica la ruleta cursurilor de schimb. Nu are nici o importanta ca o eventuala compensare a lor echivaleaza cu o palma data „prostilora” care au luat credite in moneda nationala.
De aceea nu avem bani de dezvoltare sau pentru proiectele de infrastructura rutiera. Pentru ca, de cand a devenit premier, Victor Ponta si-a facut o misiune de onoare din a pune miliarde deoparte pentru a cumpara simpatia unor categorii sociale sau profesionale dezavantajate ori nedreptatite. Au profesorii si judecatorii de primit niste bani in urma unor procese cu statul? Statul, in marinimia sa, decide sa ii restituie integral, si nu esalonat, ca si cum nu ar exista numeroase alte obligatii pe care statul nu si le onoreaza la timp, din lipsa de fonduri. Cand exista un interes personal, de campanie, statul intotdeauna gaseste bani.
Evident, agenda populista a lui Ponta, disperat sa-si recastige cota de incredere pierduta in campania prezidentiala, nu trebuie contracarata cu o alta agenda populista, venita dinspre presedinte sau PNL. Nu lupta politica este miza, ci interesul national. Pentru ca orice element populist sau cu miza personala si de partid prezent pe lista de prioritati inseamna absenta altui element, care ar servi in mod autentic interesul national si binele comun.
Cand pe agenda publica trece pe primul loc tema creditelor in franci, care va presupune, cel mai probabil, o suma de bani acordata drept compensatie, cad mult mai jos alte teme care si ele presupun alocari de resurse din partea statului, chiar daca ele, in schimb, ar genera crestere economica sau de productivitate.
Cand agenda publica este facuta si promovata cu disperare de un politician terifiat ca nu mai reuseste sa creasca in sondaje, ea va fi inevitabil dominata de masuri pompieristice adresate rezolvarii unor probleme umflate artificial pentru a oferi spatiu maxim de expunere celui care nu mai are alte solutii de crestere decat sa pozeze in salvatorul tuturor. Si tot inevitabil vor lipsi majoritatea actiunilor guvernamentale care nu genereaza simpatie pentru premier si ministri si care presupun riscuri de imagine.
Nu exista decat o singura solutie de contracarare a unei agende publice populiste, care fuge de marile proiecte reformatoare ce dinamiteaza statu-quo-ul sau genereaza reactii negative pe termen scurt: contrapunerea unui alte agende publice, vizionare, reformatoare, care sa isi propuna rezolvarea marilor probleme ale societatii si care sa creeze premisele dezvoltarii.
Aceasta misiune ii revine presedintelui Iohannis. Chiar daca nu ii place sa vorbeasca, vorbele sunt singurele arme pe care le are astazi la dispozitie pentru a demonstra ca il preocupa incotro se indreapta Romania si, mai ales, ca este dispus sa se inhame la marile proiecte innoitoare indelung amanate.
Nici lui Traian Basescu nu i-au iesit multe dintre proiectele pe care le-a anuntat cu morga de la inaltimea tribunei prezidentiale – cel mai relevant esec este acela de a impiedica „omul grasa”, statul, sa-l mai calareasca pe cel slab. Cu toate acestea, iesirile sale repetate pe teme importante sau pentru a avertiza Guvernul in privinta unor derapaje grave, afacerile „Rompetrola” si „CFR Marfaa”, au inhibat elanul Guvernului Ponta de a trece anumite linii rosii. Cuvantul lui Klaus Iohannis cantareste acum mai mult decat a cantarit cel al presedintelui Basescu in ultimul an de mandat. Ar fi uimit sa constate cat de multe poate opri sau corija cu o simpla declaratie.
Daca PNL ar avea o conducere mai puternica, mai determinata si mai vizionara, misiunea sa ar fi mult mai usoara. Ar fi putut chiar sa stea deoparte si sa arbitreze cu un aer neutru inclestarea dintre PSD si PNL, dintre Ponta si Blaga si Gorghiu. Nu va putea face asta, pentru ca liderii PNL nu au nici determinarea si nici forta sa-l oblige pe Ponta sa renunte la agenda populista si sa accepte una evolutionara. Daca Iohannis nu isi va asuma acest rol, Ponta va sari iute in pantofii lui Traian Basescu si va seta el prioritatile. Cu diferenta ca le va manipula in asa fel incat sa ii serveasca interesele personale.
Intrebarea daca Iohannis va incepe pana la urma, sau nu, …
