Printre noutatile pe care le aduce editia de anul acesta a Festivalului International „George Enescua” se numara si o consistenta sectiune dedicata muzicii contemporane. Pentru prima data, in cadrul Forumului International al Compozitorilor, vom avea la Bucuresti o pleiada de staruri ale muzicii contemporane mondiale.
Despre aceasta sectiune a Festivalului a”George Enescu”, despre ce inseamna muzica secolului XXI in lume, dar si despre filonul ei romanesc vorbim acum cu compozitorul Dan Dediu.
RL: Anul acesta, in cadrul Festivalului International „George Enescua” muzica contemporana ocupa un loc special. Detaliati, va rog, manifestarile dedicate acesteia.
Dan Dediu: Pentru editia de anul acesta a existat o idee a directorului artistic, Vladimir Jurowski, sustinuta de directorul executiv al Artexim si al festivalului, Mihai Constantinescu, de a reconecta un eveniment de talia acestui festival cu muzica zilelor noastre. Eu am fost intrebat daca as putea macheta un anumit format si m-am gandit la Forumul International al Compozitorilor, FIC. Astfel, nu numai ca vom avea lucrari de compozitori contemporani cantate in festival dar, si mai mult, ei vor fi invitati ai festivalului si-i vom vedea la Bucuresti. Lucru absolut formidabil daca ne gandim la statutul lor de staruri mondiale, de aceeasi statura cu interpretii care vin. Ei nu sunt mai putin faimosi, ci doar mai putin cunoscuti, deoarece compozitorul, prin ce face, nu este atat de vizibil precum un interpret, un pianist, un dirijor. Dar, fara compozitor sigur ca acestia vor avea mai putin de cantat, ca sa spunem asa.?
In aceasta editie au fost invitati compozitori care scriu in directii foarte diverse, majoritatea lor avand preocuparea de a se reconecta prin muzica lor cu marele public.
Dati-ne cateva exemple de nume sonore ale muzicii contemporane care vor fi prezente in festival.
Acesti mari compozitori care vor fi prezenti in festival, au facut parte in anii „70, „80 din avangarda muzicala. Cu timpul, au reusit sa integreze in compozitia lor si traditia si sa devina cunoscuti pe plan mondial. Iar muzica lor este acum si accesibila, dar si provocatoare intelectual. Adevarati maestri vor fi aici la Bucuresti in septembrie, si stiu ce vorbesc. Acestia sunt cantati din America pana in Japonia, China, America de Sud. Daca ne gandim numai la Sir James MacMillan, Magnus Lindberg, la Rodion Scedrin, Zygmunt Krauze? sau la personalitati importante in muzica de film precum Elliot Goldenthal sau Vladimir Cosma etc. si va puteti face o idee.?
Acestia, impreuna cu compozitorii romani care vor fi prezenti, constituie un desant foarte important atat in gandirea componistica actuala, cat si in estetica muzicii contemporane, diferita de cea a anilor „60-a??70. Muzica contemporana se schimba si ea, nu mai este o sperietoare pentru un public de filarmonica sau festival. Ba, dimpotriva, este o muzica cat se poate de accesibila si frumoasa. Sigur, trebuie sa pornesti de la un anumit nivel. Nici Mahler sau Brahms nu sunt foarte accesibili pentru un anumit segment de public! Trebuie sa existe un nivel minim de educatie muzicala in zona muzicii simfonice, de opera, de camera.
Vom avea lucrari ale acestor compozitori, ii vom avea si pe ei aici, i-am invitat sa tina niste miniconferinte, sa vorbeasca despre muzica lor sau despre problemele pe care le intalnesc in compozitie. De exemplu, Sir James MacMilian, dintre temele pe care le-am gandit, a ales una absolut extraordinara, „Cum scriem muzica demna de a fi cantata de orchestre de profesionisti, dar si de amatori, de coruri de profesionisti, dar si de amatoria”. E o preocupare reala a acestor compozitori, care au trecut prin mai multe etape stilistice si care au ajuns apoi la maturitatea creatoare, sa incerce provocarea de a se adresa unui public din ce in ce mai larg. Sigur, daca vrei un public din ce in ce mai larg, limbajul muzical se ingusteaza si va trebui sa gasesti metode de a vorbi pe limba publicului. Vorba lui Arnold Schonberg in anii „50 – el fiind intemeietorul dodecafonismului si a tonalismului muzical -, cand a spus, cu cativa ani inainte de a muri: „Inca se mai poate scrie multa muzica buna in Do majora”.?
Cui se adreseaza aceasta muzica?
Generatiile se schimba si acum ne adresam unor generatii de internauti si de oameni care au telefon mobil – un calculator, asta este smartphonul – permanent in buzunar! Care acceseaza instantaneu orice forma de informatie muzicala, video sau altceva, si care au o deschidere absolut uluitoare, nu-i mai poti cantona intr-un anumit stil.?
Compozitorii care vin la Festivalul Enescu sunt oameni care si-au dat seama de aceasta realitate si care incearca sa aduca muzica simfonica si de camera in secolul XXI.?
Cine participa la intalnirile cu acesti compozitori contemporani? Are acces oricine sau doar specialistii?
La aceste miniconferinte intrarea este libera. Oricine doreste poate participa. Exista cateva burse pentru tineri compozitori acordate de Artexim, adica li se ofera casa, masa si intrare libera la toate manifestarile festivalului din acele zile. Mai este un lucru care ar trebui spus. Compozitorii, fiind si ei niste scriitori, de multe ori sunt persoane centrate pe propriul ego, nu sunt in general foarte comunicativi, au pareri foarte clare despre ceea ce vor sa faca, ceea ce le place si ceea ce nu le place. Faptul de a aduce impreuna intr-un forum international compozitori foarte diferiti este o provocare pe care -ne-am asumat-o.?
Ce importanta are acest forum pentru compozitia muzicala romaneasca?
Este un castig pentru cultura muzicala romaneas-ca, cultura componistica romaneasca si eu cred ca George Enescu ar fi fost fericit daca ar fi stiut ca in cadrul unui festival Enescu incep sa se organizeze si intalniri intre compozitori, nu numai intre interpreti si orchestre.
De ce am veni sa ascultam muzica contemporana? Dati-ne cateva argumente.
In general, eu cred ca nu exista muzica contemporana, necontemporana, veche etc. Ii spunem asa pentru ca asa ne-am obisnuit. Eu cred ca exista muzica buna si muzica mai putin reusita. In general, muzica este facuta sa-i faca pe oameni fericiti, sa-i deconecteze si, in acelasi timp sa fie si o modalitate de cunoastere si de autocunoastere. Muzica nu este numai acel lucru despre care Caragiale spunea ca „gadila urechea placuta” – si aceasta-i o conditie, dar nu singura. Or, aceasta muzica contemporana buna, cred eu ca intotdeauna ne pune in fata sensibilitatii omului contemporan. Exista o multitudine de stari cu care ne putem identifica si cu care putem sa mergem mai departe. Vedem lucruri interesante, auzim lucruri interesante. De fapt, urechea este si ea un instrument de cunoastere, nu numai ochiul, creierul. Prin ureche luam legatura cu substanta nevazuta a lumii, e clar ca nu trebuie sa vezi totul pentru a crede. Muzica este primul argument, nu vedem muzica, dar o auzim. Fiecare compozitor isi creeaza propriile reguli de control al emotiilor. Or, sa asculti o muzica ce transcende trei sau patru minute cum suntem obisnuiti la muzica pop, rock, sigur ca necesita un antrenament si o atentie deosebite. In acelasi timp si satisfactia este pe masura. Este o constructie, e ca si cum ai vedea un palat, spre deosebire de o casuta. Un palat necesita o cantitate de munca si o responsabilitate mult mai mare. Si de problematizare, cum faci structura de rezistentta, cum pozitionezi pilonii. In muzica, pilonii sunt armonia, melodia este forma in ansamblu, culoarea este timbrul, ce instrumente canta, orchestratia si asa mai departe. Toate aceste elemente pot constitui argumente pentru a ne deschide urechile si a incerca sa intelegem muzica timpului nostru, care e facuta din inima, suflet si, mai ales, care a fost omologata si validata de instante de validare internationale.?
Festivalul este foarte bine gandit, dupa parerea mea, existand mai multe directii. Sunt in jur de 10 concerte de muzica contemporana, in fiecare weekend.
?In acest cadru vin si compozitorii respectivi. Sambata si duminica, in trei weekend–uri, in intervalul dintre orele 16.00 si 19.00 are loc FIC. Avem conferintele Ars Poetica, la care i-am invitat pe acesti compozitori contemporani sa conferentieze, liber sau in scris, fiecare cum doreste, despre muzica lor. Apoi, urmeaza o sesiune de intrebari, o pauza de cafea si o masa rotunda in care vom integra compozitorii. Avem un format foarte clar pentru aceasta masa rotunda, in fapt un talk-show de 45 de minute. Toate mesele rotunde sunt centrate pe o idee cardinala: echilibru sau exces in compozitie. Fiecare isi va putea spune parerea, o va prezenta scurt, dupa care va exista o dezbatere cu intrebari generale pentru marele public, dar si unele tintite pentru compozitori. M-am pregatit si stiu ce a scris fiecare compozitor si care este orientarea lor estetica. Se vor putea face referiri si la concertele cu muzica lor care au fost cu o zi inainte. Invitatia la dezbateri este lansata.
Marile vedete muzicale, interpreti, dirijori, sunt incantate sau reticente in a interpreta muzica contemporana?
Sigur ca doresc. Este un obicei impamantenit ca marii dirijori si marile filarmonici sa aiba un procent de lucrari contemporane pe care le promoveaza. Toate orchestrele mari, de la cea din Paris pana la cea din San Francisco, Los Angeles sau Tokyo, programeaza lucrari contemporane. Si la noi, toate filarmonicele din tara fac asta. Si public este, important este sa constientizezi publicul si sa-l aduci acolo. …
