Comunitatea care isi pastreaza intacte scolile din varf de munte sau din?mijlocul padurii, prin darzenia localnicilor si exemplara daruire a? profesorilor, este poate cel mai important cadou pe care copiii de aici? il primesc. Asta am descoperit in comuna hunedoreana Pui, unde in cele? zece scoli satesti, din ciclul primar, invata 158 de elevi.
Am vrut sa stiu de la doi pui de munte, Alexandru, de 12 ani, elev in? clasa a VII-a, si sora lui mai mare, Ana-Maria, de 19 ani, studenta in? anul II la Finante-Banci, de ce invata. Raspunsul lor a venit aproape pe? nerasuflate, „ca sa ne fie mai binea”. Acum, in pragul Craciunului, i-am? gasit pe amandoi acasa, la parinti, in satul lor, Fizesti-2, cocotat pe? un varf de munte, la altitudinea de aproape 900 de metri, in imensitatea? Sureanului. Alexandru este cel mai bun elev din scoala gimnaziala a? comunei sale.?Baiatul imi arata carnetul de note si vad ca nu? a glumit cand spunea ca are 10 pe linie. Cu toate ca nu e deloc usor sa? mergi la scoala, asa cum merge el. Din sat pleaca la sase dimineata, ca? sa ajunga la opt, la?cursuri. Pe carari numai de localnici stiute.?Drumuri nu exista. Doar urmele carutelor.
Lista scolilor satesti din Pui
Dar nu despre efortul acesta vreau sa vorbesc acum. Oamenii locului nu? se plang cand isi povestesc viata. O iau ca atare. Exista cu totul? altceva aici care mi-a atras atentia. Scolile din sate. Hai sa va? prezint putin comuna, asa cum mi-a fost prima oara descrisa de? directoarea scolii gimnaziale din Pui, Daniela Crisan. Aceasta? institutie are, daca se poate spune in acest mod, niste filiale in? satele Baiesti, Rusor, Serel, Galati, Fizesti-1, Fizesti-2, la care se? adauga Uric, Ponor, Ohaba-Ponor si Feder. Ultimul pe aceasta lista este? si cel mai indepartat de centrul comunal, la zece kilometri. Dar nici? celelalte nu stau mai bine, care pe dupa o padure, care pe la poalele? sau pe crestele muntilor. Ei bine, aceasta este esenta povestii de fata.?
Vointa comunitatii din fiecare sat, impletita cu decizia autoritatii? locale, de a mentine in functiune scolile satesti. Atentie insa, este? vorba despre scoli primare, deci pentru elevii de la clasa pregatitoare? pana la clasa a IV-a. Pentru ca, asa cum spune directoarea, este greu?pentru copii atat de mici sa parcurga distante uriase, pentru varsta? lor, pana la scoala din centrul comunal. Chiar daca exista doua?microbuze scolare, acestea nu pot razbi in zone unde numai masinile cu? tractiune integrala, echipate pentru drum extrem, pot ajunge. Scolile satesti din comuna Pui, deci cele care au clase primare, totalizeaza 158? de elevi. Mai este si un alt aspect, la fel de important. Cadrele?didactice. Se poate vorbi, fara tagada, despre munca dusa pana la? sacrificiu a invatatorilor care lucreaza in aceste scoli primare. Si nu?e doar o figura de stil. Cel mai bun exemplu este al invatatorului? Stefan Cimpoi, care activeaza in scoala din Fizesti-2 de 16 ani incoace.? Locuieste efectiv in acea scoala, pe parcursul anului de invatamant.? Altfel, casa lui e in Petrosani.
Drepturile copiilor din mediul rural
Esenta reformei din invatamantul romanesc, asa cum a fost ea gandita de? Spiru Haret, era ca in fiecare localitate din spatiul romanesc, pana in? ultimul sat, sa existe o scoala, pentru ca toti copiii sa aiba sansa la? invatatura. Politica dusa, in schimb, de o serie intreaga de guverne, de? dupa 1990, a fost de a desfiinta scolile satesti. Copiii din sate au?fost astfel obligati sa parcurga, de cele mai multe ori pe jos, distante? uriase pentru varsta lor, zilnic, de acasa pana la scoala.
Situatia este?foarte grava mai ales in zonele de deal si de munte, acolo unde? transportul scolar, pe baza de microbuz, nu face fata drumurilor, uneori? de-a drepul periculoase. Nu intamplator statisticile ultimilor 20 de ani? arata, in privinta abandonului scolar, ca acest fenomen atinge cote? alarmante tocmai in mediul rural.
Umanitara de Craciun
Ce am descoperit in comuna Pui este o comunitate care inoata impotriva? curentului. Or mai fi poate si in alte parti oameni ca aici. Trebuie sa? mentionez faptul ca am ajuns in acest loc gratie actiunii umanitare a? clubului Off-Road Adventure Romania. Voluntarii au adus aici aproximativ? opt tone de alimente familiilor nevoiase. Dar in special mobilier pentru? scolile satesti si rechizite pentru elevi. A fost o alta actiune,? inainte de Craciun, ca multe altele, de foarte multi ani, inaintea? marilor sarbatori, de Craciun si de Pasti. Cu masinile lor au urcat? aceste ajutoare, inclusiv mobilierul, pana in cel mai indepartat sat.
Munca din timpul vacantei
Acum este vacanta de iarna, dar pentru profesorul Stefan Cimpoi este o? perioada de munca. Ce remarc la omul acesta este ca are asa, o fata mai? de orasean. Cu telefon mobil si aparat de fotografiat. Venise sa pozeze? umanitara, un eveniment in localitate. Pozatul e urma din trecut, pe? vremea cand a fost, in Valea Jiului, ziarist. La baza are liceul? pedagogic. De fel, zice el, e din Iasi, dar viata l-a adus in cealalta? parte a tarii. E genul de rebel, asa il percep, iar el imi da dreptate.? A vrut sa fie invatator chiar la o scoala dintr-un sat. Si uite asa,? dintr-un concurs de imprejurari, ajunge in Fizesti-2. A fost o perioada? de acomodare, dar acum se considera om al satului. Lucrase in invatamant? si pe vremea comunismului. Nici nu-i dai cei 56 de ani pe care-i are.?
Multe s-au intamplat de cand e la Fizesti-2. Scoala cea veche arde in? 2004 si, timp de patru ani, elevii invata intr-o casa din sat, pana in? 2008, cand noua scoala, construita din fonduri europene, e data in? folosinta. Are doua incaperi, una pentru elevi, iar cealalata, mai mica,? e cancelaria, dar in fapt locul in care unicul invatator al scolii? locuieste. Se instaleaza aici la primul clopotel al noului an de? invatamant si sta pana anul urmator, cand elevii iau vacanta mare. Face? zilnic curatenie, dupa ce elevii pleaca acasa. Repara, daca ceva se? strica. Singur isi prepara mancarea. Cumpara de la oamenii din sat cele? de trebuinta pentru hrana. Primeste in mod regulat cantitatea de lemne? de la Primarie, pentru ca cele doua incaperi se incalzesc la soba. Asa e? si la celelalte scoli satesti din zona asta.
Pregatiti de revolutie
Prin mana acestui invatator au trecut pana acum mai multe generatii de? elevi, asa cum sunt si Alexandru si Ana-Maria, cei pe care i-am? prezentat la inceputul acestui reportaj. Discut cu cativa localnici.?Aflu ca in urma cu patru ani aproape toata suflarea satului a mers cu o? treaba importanta la Primarie. Se punea problema ca scoala din Fizesti-2? sa fie desfiintata, pe motiv ca are prea putini elevi.
Se nimerise?atunci si inspectorul scolar general din Hunedoara, isi aminteste Dragostin Daj, care are doua fete, in timp ce Ion Danica, vecin, il? aproba. „Am zis ca facem revolutie daca ne desfiinteaza scoala. Ce daca? scoala are mai putini elevi decat e norma legala, de zece sau 12? Eu am?intrebat cum poate un copil de clasa I, de exemplu, sa mearga opt? kilometri in fiecare zi, dus-intors, pana la scoala din centrul comunal.?Mai sunt si animale salbatice pe aicia”, povesteste Ion Danica.
Scoala a? fost pastrata, chiar daca nici azi nu are multi elevi, doar patru. Dar? nu asta conteaza, spun oamenii, …
