Se intampla acum doi ani de zile. Du?reri de cap. Ameteli. Plansete de copil. Vizita la medic. Cateva pastile date si o sa treaca, gandea tatal atunci. Cine ar fi crezut ca acea zi avea sa insemne inceputul unor vremuri chinuite, amare si triste pentru familia Nedelca? „In 2009, la spitalul INTERSERVISAN din Cluj-Napoca au inceput problemele noastre. In urma unor analize ni s-a comunicat ca fiul meu avea acumulare de mucus in ureche, care urma sa fie aspirata si tratata. In urma acestei interventii, baiatul a inceput sa acuze dureri groaznice de cap. Am hotarat sa-i fac un RMN la Cluj-Napoca, in Baia Mare nu exista aparatura necesara.”
Vocea tatalui pare trista si nelinistita. Incotro sa o ia, s-a tot gandit el, de cand a aflat ca fiul lui cel mare, Razvan, avea de indurat o durere pe care nu putea sa i-o alunge? „Am mers la nenumarati medici. Am ajuns si la spitalele din Bucuresti, insa doctorii s-au aratat sceptici. Tematori. Copilul, in urma operatiei, ar putea ramane paralizat, cu fata stramba, surd.” Nimeni parca nu se incumeta sa inlature raul care se acumulase in creierul copilului. Nimeni nu parea stapan pe el indeajuns de mult, cat sa poata sa-i inlature durerile de cap ale celui mic.
Razvan avea 11 ani cand a inceput sa vomite ceva de culoare verde. Sa isi piarda echilibrul, sa nu mai poata merge la scoala din pricina cutitelor pe care le simtea in creier. Dumnezeu nu i-a lasat si le-a scos in cale un medic care le-a dat vestea cea buna. Operatia a avut loc la Cluj. Analizele realizate aratau iminenta ei. „Timpul s-a oprit in loc pentru cateva secunde si am crezut ca totul s-a sfarsit cand medicul mi-a citit RMN-ul si am fost anuntati ca fiului meu trebuie operat la cap.
Dr. neurolog Florescu a realizat operatia. Din spusele lui, am inteles ca interventia a avut succes, dandu-ne certitudinea ca nu vor mai aparea pro?bleme”, isi aminteste Alin Nedelca, tatal copilului, ziua in care a simtit ca se naste din nou. Bucuria avea sa cladeasca pe chipului lui Razvan ochi luminosi si zambitori. Mama si tata nu mai erau ingandurati, nu se mai susoteau in miez de noapte, framantati de necaz, lacrimile nu se mai adunau in batiste de hartie.
„Bucuria, emotia ne-au coplesit pe toti, cosmarul luase sfarsit, dar nu pentru mult timp. Azi, dupa 2 ani retraim aceleasi momente dureroase, aceleasi deziluzii, pentru ca in urma controlului de 2 ani, RMN-ul a confirmat ca boala a recidivat. Cuvintele dr. Florescu au fost: „trebuie reope?rat”.” Tatal vorbeste si parca nici acum nu-i vine sa creada ca vor trebui sa o ia de la capat. „Doctorul nu a reusit sa scoata tot ce era acolo, din cauza centrilor nervosi. Probabil ca nu a vrut sa riste, si astfel copilul sa ramana cu sechele. Dupa trei luni …
