Calatoria Cristinei si a sotului ei, Gabriel, intr-o lume care le pare potrivnica a fost povestita acum aproape un an, cand artista a hotarat sa atraga atentia asupra situatiei dificile cu care se confrunta familiile care au un membru afectat de Down, scrie click.ro.
Citeste si Cristina Balan: „Sindromul Down NU se ia!”
Duminica, 19 februarie, fosta concurenta de la „Vocea Romaniei” a scris un text lung pe Facebook, in care si-a varsat of-ul in legatura cu drumurile permanente pe care trebuie sa le faca la comisiile de specialitate, an de an, pentru a-i fi incadrati copiii intre-un grad de handicap, la lipsa indemnizatiei de care ar avea nevoie sa-i creasca si sa-i trateze pe cei doi copii, dar si la slaba pregatire a medicilor in acest domeniu.
„Ei bine, pe noi ne cheama an de an la comisii, sa se constate iar si iar ca copilul are sindrom Down si ce incadrare sa aiba. Ca daca anul trecut a avut grav, poate anul asta e mai independent, merge singur la gradi, la scoala, eventual in vacante. Da, poate face si astea. Sustinut de terapii! Constant! Care inseamna incadrare corecta si sustinere financiara asemenea. (…) Dupa ce am nascut, singura indicatie primita a fost sa fac teste genetice. Consiliere psihologica? Utopie! Dupa ce am facut testele, medicul care ne-a comunicat rezultatele, un cunoscut medic de altfel, ne-a spus sec: copiii au trisomia 21 si sa ne orientam spre institutii speciale, in viitor. Atat. Cinic.
Citeste si?Totul despre sindrom Down la copii. Cele mai importante intrebari ale unui parinte
Nimic in plus. A, ba da, s-a enervat cand am spus ca SD nu e o boala, ci o conditie genetica. El o tot dadea ca copiii sunt bolnavi de SD. Inca astept tratamentul… Insa atitudinea glaciala, aroganta si indiferenta acestui medic este simptomatica pentru tot sistemul medical romanesc, cu putine exceptii”, a scris Cristina in mesajul de pe reteaua sociala.
„Primesc umilinta, lipsa de servicii si de sustinere financiara”
Viata nu este usoara pentru niciun om simplu, dar este cu atat mai grea pentru cei care se confrunta cu asemenea probleme precum cele ale Cristinei si ale familiei sale.
„In Romania, un parinte de copil cu SD nu mai poate munci. Renuntand la locul de munca, dispare o sursa de venit. Copilul necesita terapii si tratamente. Va spun cu mana pe inima ca e o lupta sa gasesti terapeuti buni si institutii unde sa mergi la terapii de calitate. (…) Daca statul nu mi-ar opri bani din drepturile de autor, una din sursele mele de venit, daca nu as plati impozit la fiecare contract pe care-l semnez, daca nu as fi lasat o parte din premiul castigat la „Vocea” in buzunarele fara fund ale politicienilor, nu as avea pretentia ca statul sa ma sustina in cresterea a doi copii speciali (desi e dreptul lor). Nu m-as supune unei corvoade ca asta, pentru niste bani insuficienti oricum. Insa platesc taxe si impozite, ca majoritatea cetatenilor. Multe le platesc fara voia mea, sub forma de accize. Si ce primesc in schimb este umilinta, …





