Un sir neintrerupt de calomnii a fost introdus in manualele comuniste de istorie, pentru a-i denigra pe Regele Ferdinand si pe Regina Maria si pentru a ascunde comportamentul reprobabil al trupelor rusesti din timpul razboiului.
„Romania liberaa”?continua serialul dedicat modului in care comunistii?s-au folosit de manualele de istorie pentru a falsifica adevarata istorie a tarii. Cel care a demantelat mecanismele propagandei comuniste, care continua sa faca victime si azi, este istoricul clujean Cornel Jurju, autorul unei carti de exceptie, „Tovarasii impotriva Coroaneia”, aparuta in acest an la Editura Arganout. Cornel Jurju arata cum autorii manualelor comuniste au incercat sa minimalizeze rolul jucat de Regele Ferdinand I si de Regina Maria in Marea Unire si, pe de alta parte, sa faca uitate comportamentul ingrozitor al armatelor rusesti bolsevizate pe teritoriul Romaniei.
Citeste si:?Cum l-au torturat comunistii pe Iuliu Maniu la Sighet
Adevarul istoric
„Plecand de la amploarea angajamentului romanesc, dar mai ales de la urmarile deosebit de favorabile asupra evolutiei natiunii si statalitatii romanesti, Primul Razboi Mondial a fost un eveniment cu o dimensiune unica in istoria Romaniei. Razboiul din 1877-1878 a adus Romaniei independenta si completarea teritoriala cu Dobrogea. In continuarea acestui proces si dupa sacrificii enorme, Primul Razboi Mondial s-a finalizat cu un extraordinar succes romanesc. Lua fiinta Romania Mare, in a carei componenta intrau cam toate teritoriile locuite majoritar de catre romani, chiar daca acestea apartinusera aliatilor sau dusmanilor din anii razboiului. Natiunea romana era intregita, iar statul national roman atingea apogeul dezvoltarii sale. A accepta ca marile momente ale razboiului, dar si triumful de dupa au fost indisolubil legate si de aportul Coroanei este un fapt care apartine spatiului logic, dar si unei priviri obiective asupra desfasurarii istoriei. Impreuna cu Ionel I.C. Bratianu, Iuliu Maniu, generalul C-tin Prezan etc., Regele Ferdinand si Regina Maria au fost figurile centrale ale epocii unioniste romanestia”, scrie Cornel Jurju.
El aminteste faptul ca Regele Ferdinand I si-a asumat rolul de a apara interesele Romaniei si de a intra in razboi de partea Antantei, chiar cu pretul unui imens sacrificiu personal.
El era nevoit sa intre in razboi contra tarii in care se nascuse si impotriva propriei sale familii de sange. Romania era nevoita sa renunte la alianta care o lega de Puterile Centrale.
„Sugestiv, pentru drama personala prin care trecea, a fost dialogul pe care regele l-a avut in Consiliul de Coroana din 27 august cu germanofilul P.P. Carp. Atunci cand acesta si-a exprimat scepticismul ca „Hohenzollernii”/germanii vor putea fi invinsi, Regele Ferdinad a recurs la o replica surprinzatoare, dar tipica pentru temperamentul sau. „Sire, nu-i putem invinge pe Hohenzollerni! Va inselati, domnule Carp, i-a raspuns regele, am invins deja unul…”, referindu-se evident la sine insusi. Oricum, optiunea militaro-politica in favoarea Antantei l-a expus pe Regele Ferdinand unor dureroase represalii din partea Germaniei. Numele lui a fost sters din Marele Catastif al Hohenzollernilor. La Sigmaringen, familia a arborat doliul, ca si cum el ar fi murit. Fratele lui mai mare l-a declarat tradator de neam si de arme. Capul familiei, Wilhelm al II-lea, imparatul Germaniei, i-a retras Regelui Ferdinand al Romaniei ordinul Casei salea”, scrie istoricul clujean in cartea sa.
Faptele in propaganda comunista
Realitatea istorica nu conta deloc pentru autorii manualelor comuniste de istorie. a”Ferdinand I abia daca era pomenit de cateva ori in contextul Primului Razboi Mondial/al Marii Uniri si doar in cazul anumitor editii de manuale. Prima data cu ocazia Consiliului de Coroana din 27 august 1916, cand a fost decisa intrarea Romaniei in razboi. Regele Ferdinand era consemnat mai degraba cu titlu de inventar, fara a fi redat punctul de vedere exprimat pe parcursul dezbaterilor. Mai era semnalata implicarea regelui Ferdinand in problematica improprietaririi taranimii. Interventia era asezata sub semnul oportunismului, promisiunile catre tarani fiind facute numai cu scopul a-i tine la distanta de ideile bolsevismului triumfator in Rusia. „Pentru a-i insela pe soldati, regele si guvernul manevrasera si cu o serie de promisiuni demagogice, in primul rand cu promisiunea reformei agrarea”. Unul dintre manualele anilor „80 oferea chiar o justificare pentru dezinteresul pe care-l manifesta cartea de istorie fata de cel de-al doilea rege al Romaniei. Ea provenea din obisnuitul registru al calomniilor cu care erau „gratulatea” personalitatile dinastiei de catre istoriografia romana a vremii. Regele Ferdinand era considerat un personaj „vesteda”, nesemnificativ, motiv pentru care putea fi lasat in afara lectiei de istorie. „Conducerea tarii era in mainile lor (a bogatasilor). Regele Ferdinand nu avea vreo insusire mai deosebita de carmuitora”. Practic, istoria predata si invatata la scoala in anii comunismului il cenzura pe Regele Ferdinand din cele doua evenimente de referinta pentru poporul roman in secolul XX: Primul Razboi Mondial si constituirea Romaniei Mari. Observatia este cu atat mai valabila in cazul Reginei Maria. Nici unul dintre manualele consultate, indiferent de categoria de varsta careia i se adresa, nu continea macar numele Reginei Unirii. Persecutia comunista asupra „indezirabililora” din societate era transferata si asupra istoriei. (…)
De altfel, burghezia si mosierimea erau intercalate in povestea razboiului in imorala si cunoscuta ipostaza a obsesivei acumulari de resurse. Neavand altceva in cap, „bogatasiia” Romaniei s-ar fi folosit de anii neutralitatii pentru a-si rotunji profiturile. „Cercurile mosierimii si burgheziei, dornice sa exporte cat mai mult si mai avantajos, nu s-au dat insa inapoi sa contracteze importante cantitati de cereale si alte produse cu firme germane si austro-ungare, vadind prin aceasta inguste interese de clasaa”. Razboiul in sine devenea pentru capitalisti o si mai mare oportunitate pentru neinfranata „foamea” dupa noi si noi averi. „In contrast cu suferintele marii majoritati a populatiei, clasele dominante au folosit fiecare ocazie pentru a-si rotunji averile si a obtine profituri mari din comert, speculatii bancare, din exploatarea muncitorimii si taranimii. Acestea contribuiau la adancirea contradictiilor dintre burghezie si mosierime pe de o parte, si muncitorime si taranime, pe de alta partea”. Pe „altarul profituluia”, capitalistii romani, cot la cot cu imperialistii din Occident, erau in stare sa sacrifice pe oricine si orice. Si in contextul razboiului mondial era reasamblat mitul criminalitatii clasei conducatoare, care, in mod premeditat, ar fi trimis nepregatite in transee trupele alcatuite din muncitori si tarani. „Toate acestea faceau ca frontul sa reprezinte un urias abator pentru soldatii care trebuiau sa-si verse sangele numai pentru ca asa cereau interesele imperialistilor din Apus si ale clicii exploatatorilor din taraa”.
(…). La nivelul imaginilor-portret, mai cu seama in perioada comunismului cu tenta nationalista, personalitatile razboiului erau Ecaterina Teodoroiu, generalii Ion Dragalina si Eremia Grigorescu. In schimb, era de negasit un portret al Regelui Ferdinand I, al Reginei Maria, al lui Ionel I. C. Bratianu (prim-ministru), al maresalilor Constantin Prezan sau Al. Averescu. Tradate de catre elita conducatoare burghezo-mosiereasca, masele populare, pe mai departe singurele depozitare ale interesului national, si-au gasit reazem in „altruistaa” armata rusa. „In acele vremuri grele, am avut insa sprijinul armatei ruse. Cu ajutorul ei, armata romana a reusit sa se refaca. Apoi, cot la cot, au tinut piept, cu vitejie, invadatorilor germani, care incercau sa ocupe si Moldovaa”. Prin aceasta interpretare, manualele anilor „50 si partial „60, veneau sa explice miraculoasa rezistenta a armatei romane pe frontul moldovean din vara anului 1917. In fond, era o formula interpretativa care diminua nemeritat rolul armatei romane in timpul bataliilor de la Marasti, Marasesti si Oituza”, mai scrie Cornel Jurju.? ?
Regina Maria, o figura eroica
Cornel Jurju pune in evidenta si meritele Reginei Maria, care a fost cu adevarat o figura eroica a razboiului. a”Pe parcursul derularii razboiului, implicarea familiei regale s-a situat de asemenea la un nivel foarte ridicat. Pentru Romania, dupa un debut al operatiunilor militare care parea promitator, razboiul a evoluat dupa un scenariu de-a dreptul de cosmar. Pana in decembrie 1916, in conditiile neconvingatorului sprijin rusesc si al totalei apatii aliate de pe frontul balcanic, doua treimi din teritoriul regatului a ajuns sub ocupatie straina. Romania s-a vazut restransa dupa cateva luni de razboi la zona Moldovei. Aici s-au retras familia regala, Guvernul, Parlamentul, armata, dar si un numar semnificativ de civili. Situatia devenise aproape cu neputinta de …
