Proiectul declaratiei finale a summit-ului UE inceput la Bruxelles, care are drept principala tema conditiile Marii Britanii adresate Uniunii Europene in perspectiva referendumului privind ramanerea in UE, publicat ieri de Financial Times, se bazeaza in cea mai mare parte pe propunerile presedintelui Consiliului European, Donald Tusk, si contine concesii insemnate facute Londrei, dar si reguli clare in ceea ce priveste declansarea asa-zisei „frane de urgentaa” privind suspendarea si restrictionarea beneficiilor sociale pentru imigranti.
In pofida unei campanii virulente declansate la Bucuresti privind un asa-zis „santaj” britanic la adresa Europei si a unei presupuse „tradari” din partea presedintelui Klaus Iohannis a intereselor muncitorilor romani din Marea Britanie, mecanismul care urma sa fie agreat la Bruxelles este unul rezonabil si obiectiv care previne atat discriminarea, cat si frauda masiva in materie de beneficii sociale. Lui Iohannis i se pot reprosa multe lucruri, dar ca a tradat interesele emigrantilor romani, nu. Daca exemplul britanic va fi urmat si de alte state membre, atunci vom asista la o reasezare a hartii sociale a Europei si la „repatrierea” unei parti din responsabilitatile sociale pe care, in mod convenabil, Romania le-a exportat in Vest.
Din? motive de spatiu, nu vom starui asupra primelor trei capitole ale solicitarilor Marii Britanii: guvernanta economica, suveranitatea si competitivitatea. Este de remarcat insa faptul ca draftul de Declaratie Finala citat de FT recunoaste explicit ca idealul „unei uniuni mai stranse” proclamat in Tratatul UE, nu este constrangator din punct de vedere legal si nu atrage, prin urmare, cedari de suveranitante care decurg necesar din simpla calitate de stat membru al Uniunii Europene. Documentul recunoaste, asadar, ca orice actiune in vederea unei integrari aprofundate si crearea unei strucruri supra-statale de tip federal este, in esenta, optiunea politica a statului respectiv, nu o obligatie ce decurge din aderarea la UE. Altfel spus, statele membre au exact atata suveranitate nationala cata doresc in cadrul Uniunii, ceea ce plaseaza responsabilitatile acolo unde sunt – in capitalele tarilor membre – si risipeste mitul „tiraniei Bruxelles-ului”.
Cheia si miza intregii dezbateri create in jurul solicitarilor Marii Britanii de renegociere o reprezinta cererile sale privind suspendarea pe o anumita perioada a beneficiilor sociale acordate imigrantilor din interiorul Uniunii Europene si posibilele efecte asupra libertatii de miscare a fortei de munca, unul din drepturile inalienabile inscrise in tratatele europene. Ce a cerut Marea Britanie? Dreptul de a suspenda pe termen nelimitat ajutoarele sociale acordate imigrantilor care lucreaza pentru salariul minim si mai ales al asa-numitelor „credite fiscale” acordate imigrantilor care au in intretinere minori in tarile de origine. Cu vorbele prim-ministrului David Cameron, „o persoana care vine in Marea Britanie din alta parte din UE, este angajata pentru salariul minim si are doi copii in intretinere in tara de origine, va primi beneficii sociale in jur de 700 de lire (in jur de 900 de euro) pe luna in Regatul Unit. Asta inseamna de peste doua ori mai mult decat ar primi in Germania si de trei ori mai mult decat in Franta… Acest lucru trebuie sa se schimbe si de aceea voi insista ca in viitor aceia care solicita credite fiscale (tax credits) si beneficii pentru copii trebuie sa traiasca aici si sa contribuie pentru tara noastra pentru o perioada de minimum patru ani”.
Sa comparam mere cu pere
Pentru cititorii din Romania, nefamiliarizati cu sistemul social britanic, trebuie facute cateva precizari legate de sistemul social britanic. In Marea Britanie, persoanele care muncesc pentru salariul minim sau care au salarii mici beneficiaza de aceste asa-numite „credite fiscale” prin care statul le acorda sume de bani suplimentare, fie indirect, prin intermediul autoritatilor locale pentru plata chiriilor (housing benefits), fie direct, pentru intretinerea minorilor, prin creditele fiscale reclamate de Cameron. In sine, este un sistem nebunesc care nu este clar daca este sustenabil in acest moment cand deja prea multi cetateni britanici uzeaza si abuzeaza de el, daramite daca este supus presiunilor din partea unor valuri masive de imigranti intracomunitari din fostele tari comuniste. Pericolul ca sistemul sa se prabuseasca este real si de aici si urgenta cu care David Cameron cere derogari de la Uniunea Europeana. O alta precizare importanta priveste nivelul salariului minim, ca sa vedem la ce ne raportam. Incepand din luna aprilie a acestui an, venitul minim pentru subzistenta in Marea Britanie pentru o persoana de minimum 25 de ani va fi de 7,2 lire pe ora. Ceea ce, la opt ore pe zi/cinci zile pe saptamana/patru saptamani inseamna 1.150 de lire pe luna. Adaugati si beneficiile pentru locuinta si creditele fiscale si iese un venit la care un medic sau un inginer din Romania nu poate decat sa viseze. Sa mai adaugam ca pentru a te califica pentru beneficii sociale in Marea Britanie trebuie sa dovedesti ca ai muncit cel putin pentru salariul minim, cel putin trei luni, cel putin 12 ore pe saptamana, ceea ce lasa posibilitati largi de abuz al sistemului. Analistii care incearca sa relativizeze atractivitatea sistemului britanic pentru imigrantii din Est, observa ca sistemul social britanic nu este unul dintre cele mai generoase din Europa de Vest.
Judecand in functie de standardul de viata si puterea de cumparare comparativa (preturi) acestia au ajuns la concluzia ca sistemul social britanic este comparabil cu cel german si chiar inferior celui al Belgiei, de exemplu. Dar acesta este un caz de comparatie intre merele occidentale menit sa ascunda adevarul. In ceea ce priveste imigratia din Est, este mai util sa comparam merele britanice cu perele romanesti pentru ca in acest caz, ceea ce conteaza sunt sumele absolute nu puterea de cumparare comparativa. Or, in tari ca Romania, sumele pentru salariul minim, alocatiile pentru copii si alte ajutoare de stat sunt ridicole in cifre absolute in comparatie cu Marea Britanie.
Vin romanii!
Acum un an, un documentar in trei episoade despre imigratia romaneasca in Marea Britanie difuzat de Channel 4 a starnit un scandal urias si proteste dupa ce primul episod infatisa in special fenomenul imigratiei romilor. Scandalul s-a stins dupa ce s-a dovedit ca documentarul era mult mai echilibrat decat au dorit propagandistii de la Bucuresti sa se vada – „ne fac pe toti tigani” – si a scos la lumina in primul rand deficiente grave ale sistemelor sociale din Romania. Multa vreme ni s-a spus ca „isteria antiromaneasca” din 2014, cand au fost ridicate restrictiile privind dreptul la munca pentru romani si bulgari a fost nejustificata, de vreme ce romanii nu au invadat Marea Britanie asa cum o facusera polonezii cu cativa ani inainte, ba chiar ar fi emigrat in numar redus. Acum stim ca nu este asa. Ce-i drept, romanii nu au venit in numar comparabil cu polonezii, dar, in nici un caz nesemnificativ.
Potrivit datelor publicate in august anul trecut de catre Biroul National de Statistica al Marii Britanii, numarul total al romanilor aflati in Marea Britanie la sfarsitul lui 2014 era de 175.000, numarul romanilor si bulgarilor …
