Cum risca incompetenta Romaniei sa faca din Marea Neagra un lac rusesc

spot_img

Știri din aceeași categorie

DISTRIBUIE!

In pofida avertismentelor presedintelui Iohannis si a promisiunilor de sprijin obtinute de premierul Dacian? Ciolos la Washington, sansele ca Romania sa obtina ceea ce isi doreste la summit-ul NATO de la Varsovia din luna iulie sunt minime. Sursele neoficiale (pentru ca cele oficiale sunt mute ca lebedele) consultate de Romania Libera, au descris un cvasi-esec pentru Romania, care pledeaza pentru masuri de consolidare a flancului sudic al aliantei in special in regiunea Marii Negre.?
Aliatii se vor concentra asupra inchiderii „coridorului baltic”, masuri de aparare a Poloniei si tarilor baltice, asupra carora exista deja un consens politic intre americani si europeni si vor lasa zona controversata a Marii Negre la latitudinea membrilor din statele riverane – Romania, Turcia si Bulgaria – ceea ce revine concret la a nu face absolut nimic dincolo trimiterea din cand in cand a unor nave de patrula. Intre timp insa Rusia va continua militarizarea peninsulei Crimeea si isi va consolida dominatia asupra litoralului estic. In fapt, Marea Neagra va deveni de facto „un lac rusesc” pentru ca noi nu am stiut sau nu am putut sa ne jucam atu-urile. Consecintele vor fi coplesitoare.
Amenintarea rusa e reala, prezenta si in crestere
Dupa inaugurarea bazei de la Deveselu, presedintele rus, Vladimir Putin, a declarat ca „Rusia este fortata gandeasca modalitati de neutralizare” a „amenintarii” pe care ar reprezenta-o scutul antiracheta si a acuzat Statele Unite ca prin instalarea interceptorilor de la Deveselu si in Polonia, SUA? incalca Tratatul privind fortele nucleare intermediare (INF). Consecinta fireasca ar fi instalarea de rachete de croaziera in Crimeea, ceea ce ar permite Rusiei sa „acopere” un teritoriu vast, de la Orientul Mijlociu pana la o mare parte din Europa, de la Varsovia si Viena, pana la Roma,? si eventual de rachete Iskander dotate cu incarcatura nucleara, care ar ameninta coasta Romaniei si Turciei. Aceasta ar fi o escaladare grava careia insa Putin a decis sa nu ii dea curs.
Nu ca nu ar fi lipsit vocile care ii cereau imperativ tocmai acest lucru. Imediat dupa ceremonia de la Deveselu televiziunile rusesti au fost invadate de o armata de analisti militari, geopolitici si experti de toate felurile care au tunat impotriva Statelor Unite si a Romaniei. Unul chiar a cerut un atac cu arme nucleare tactice asupra bazei de la Deveselu. Putin i-a lasat sa se indigneze patriotic la televizor dar nu a miscat un deget pana acum. Mai mult, a declarat ca „nu vom fi tarati in aceasta cursa (a inarmarii). Vom merge pe calea noastra. Vom lucra cu multa precizie fara a depasi planurile de finantare a re-echiparii Armatei si Marinei care au fost deja aprobate pentru urmatorii ani”. Altfel spus, Kremlinul nu are de gand sa denunte prea curand tratatul INF si nici sa plaseze arme nucleare tactice si rachete de croaziera de tip Kalibr, testate deja cu mai mult sau mai putin succes in Siria toamna trecuta, cand au fost lansate de pe nave din Marea Caspica, pe navele Flotei Marii Negre de la Sevastopol. Principalul motiv pentru care Putin nu lanseaza o noua cursa a inarmarii este ca se teme de riposta americana.
Daca rusii desfasoara arme nucleare tactice la granitele NATO, atunci toate acordurile de pana acum ar putea sa cada si, ca atare, Statele Unite s-ar simti libere sa desfasoare in Estul Europei ce si cate forte considera necesare pentru a contracara amenintarea rusa. De aceea Putin prefera sa actioneze mai discret, subversiv si mai eficient decat o demonstratie de forta ceruta de hiperexcitatii analisti de la Moscova.
In 2014, Flota Marii Negre de la Sevastopol numara 12.500 de militari, nici un tanc, 92 de vehicule terestre de lupta, 24 de unitati de artilerie grea (tunuri si rachete), 22 de avioane de lupta, 37 de elicoptere, 26 de nave si doua submarine. In martie anul acesta, numarul militarilor era deja aproape dublu – 23.800, au aparut 30 de tancuri, numarul vehiculelor de lupta si amfibii a crescut la 603 si al unitatilor de artilerie la 173. Rusia are acum in Crimeea 74 de avioane de lupta, 61 de elicoptere, 30 de nave militare si patru submarine. Au aparut si 16 baterii de rachete sol-aer.
?”Planurile precise” despre care vorbea Putin prevad ca pana in 2020, numarul militarilor sa ajunga la 43.000, numarul unitatilor terestre sa se dubleze, numarul bateriilor de rachete de orice tip sa ajunga la 50, 150 de avioane de lupta, 33 de nave de razboi si sapte submarine. Sase fregate noi si doua submarine vor ajunge la Sevastopol pana la sfarsitul acestui an. In total,echipamente noi in valoarede un miliard de dolari.
Daca fortele terestre au drept scop sa tina in sah Ucraina, Moldova si sa constituie o forta de presiune asupra estului Romaniei, restul uriasului arsenal desfasurat de rusi in Crimeea are alt scop: Consolidarea dominatiei absolute a Rusiei asupra Marii Negre, prevenirea oricarei amenintari sau contraamenintari serioase din partea NATO si proiectia puterii militare a Rusiei in Mediterana, Canalul Suez si Atlantic asa cum sta scris in Doctrina Navala a Rusiei aprobata in 2015. De fapt, daca Rusia vrea sa isi recapete statutul de mare putere, nu va putea face acest lucru decat pornind din Marea Neagra, asa cum remarca Jonathan Eyal de la Royal United Services Institute (RUSI), „in vreme ce atentia NATO asupra noilor amenitari militare din partea Rusiei s-a concentrat asupra nord-estului Europei, Marea Neagra este pivotul jocului geopolitic pe care in joaca Moscova. Din 2008, de la invazia Georgiei, acesta a fost jocul Rusiei si chiar razboiul din Ucraina si ocuparea Crimeii au legatura in mare parte cu Marea Neagra”.
In opt ani, Rusia a ajuns sa controleze aproape intregul litoral estic, dupa declararea indepedentei Abhaziei si isi va intari acest control cu consecinte clare asupra rutelor comerciale si eventualelor conducte de transport al hidrocarburilor, controleaza deja litoralul nordic, Marea Azov si stramtoarea Kerci dupa ocuparea Crimeii si nu intampina nici o rezistenta serioasa din sud, din partea Turciei sau din Vest, din partea Romaniei si Bulgariei.
Romania risca sa piarda controlul asupra propriului spatiu aerian
Pentru Romania, consecintele sunt extrem de serioase. In primul rand, dupa ocuparea Crimeii, Romania si Rusia se invecineaza direct in Marea Neagra unde zonele economice exclusive sunt adiacente. Aceasta situatie are un potential crescut de incidente si este suficient sa amintim un material publicat de Financial Times de la bordul unei fregate canadiene care a patrulat in largul coastelor Romaniei si care era in permanenta hartuita de avioanele si navele spion ale rusilor. Capitanul fregatei declara ca „ei (rusii) sunt omniprezenti aici. Vor sa stim ca aceasta este zona lor si de aceea flutura steagul rusesc”. In largul coastelor Romaniei.
Pe de alta parte, aglomerarea de nave de lupta, submarine, avioane si baterii de rachete face parte dintr-o strategie trasparenta privind ceea ce analistii militari ai NATO numesc A2AD – anti acces/area denial – transformarea Marii Negre intr-o zona de excludere aeriana de facto si unde navele? Aliantei vor avea exact atata acces cat la permit rusii sa aiba. Abia recent, in ultimele luni, Comitetul Militar al NATO a inceput sa transmita organismelor politice de decizie avertismente tot mai serioase ca Alianta risca sa piarda Marea Neagra, iar secretarul general adjunct, Alexander Vershbow, a recunoscut chiar in Romania gravitatea situatiei si nevoia de a creste numarul patrulelor NATO in regiune.
Pentru Romania, exista un risc serios nu numai sa piarda controlul militar asupra zonei economice exclusiv dar si controlul asupra spatiului aerian din zona litorala. In fond Crimeea este la 200 de mile de Constanta si Romania nu are mijloace de a contracara o forta de aeriana cum este aceea pe rusii planuiesc sa o desfasoare in Crimeea. Intrebarea este daca si liderii politici inteleg pericolul si urgenta lui si daca au de gand sa actioneze. Semnalele sunt ca nu. Pana si presedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, s-a aratat exasperat de situatia din Marea Neagra si a declarat la inceputul acestei luni ca „I-am spus (lui Jens Stoltenberg, secretarul general NATO) „Sunteti absenti din Marea Neagra. Marea Neagra aproape ca a devenit un lac rusesc. Daca nu actionam acum, istoria n-o sa ne ierte”.
Ce au facut balticii si ce a facut Romania in ultimii doi ani?
Daca Erdogan are macar simtul judecatii istoriei, liderii romani par sa il fi pierdut, pentru ca in cei aproape doi ani care au trecut de la summit-ul din Tara Galilor, au facut prea putine pentru a avansa interesele Romaniei in Marea Neagra si a promova Marea Neagra pe agenda NATO. Ceea ce stim cu siguranta este ca la Newport, liderii NATO au recunoscut importanta Marii Negre si ca au facut-o la insistentele Romaniei, mai precis ale presedintelui Traian Basescu, care a presat atat aliatii cat si Ministerul roman de Externe, sa o introduca in Declaratia Finala.
Ca atare, la punctul 18 (din 113) al Declaratiei, sta scris: „Suntem de asemenea ingrijorati de incalcarile repetate de catre Rusia ale legilor internationale, inclusiv Charta ONU; de comportamentul sau fata de Georgia si Republica Moldova; de incalcarea aranjamentelor si angajamentelor de securitate din Europa, inclusiv Actul Final de la Helsinki; de nerespectarea si neimplementarea indelungata a Tratatului privind Fortele Conventionale in Europa (CFE); si de utilizarea instrumentelor militare si de alt tip pentru constrangerea vecinilor. Acest comportament ameninta ordinea internatioanala bazata pe reguli si constituie o amenintare la adresa securitatii Euro-Atlantice. In plus, aceste dezvoltari pot avea efecte pe termen lung asupra stabilitatii regiunii Marii Negre, care ramane o componenta importanta a securitatii Euro-Atlantice. Actiunile curente ale Rusiei sunt contrare principiilor pe care am construit? mecanismele de consilidare a increderii in Marea Neagra. Vom continua sa sustinem, asa cum este potrivit, eforturile regionale ale statelor riverane Marii Negre destinate garantarii securitatii si stabilitatii”.
Fara aceasta mentiune intregul efort de consolidare a flancului estic al NATO s-ar fi concentrat asupra Poloniei si tarilor baltice, unde deja Rusia a impus cu succes o zona A2/AD, o treime din teritoriul Poloniei si intregul teritoriu baltic neputand fi aparate de un eventual atac. De aceea, era important, pentru a mentine echilibrul, sa existe, o strategie a statelor riverane la Marea Neagra pentru a contracara militarizare constanta? regiunii de catre Rusia.
Stim de asemenea ca polonezii si balticii s-au pus pe lucru si au inceput sa elaboreze aproape imediat o astfel de strategie integrata. La nici o luna de la summit-ul de la Newport au organizat propriul summit destinat aparii spatiului baltic, think tank-urile de securitate si analiza militara au fost puse la lucru, au fost redactate studii consistente privind nevoile de aparare care au fost asumate de guverne si introduse in strategiile de aparare, iar diplomatiile celor patru tari, deja profesionalizate si cu legaturi excelente atat la Washington cat si in Europa de Vest au lansat „Ofensiva pentru Baltica”. Rezultatul este ca la recenta reuniune a ministrilor de Externe s-a aprobat deja desfasurarea a cinci batalioane (o divizie sau putin mai mult de o divizie) NATO in regiune, exista deja centre de comanda si coordare care vor fi consolidate si va exista si o prezenta navala sustinuta discret si de statele scandinave neutre Suedia si Finlanda. Neutre dar care au suficiente batai de cap cu agresivitatea rusa ca sa realizeze ca intarirea apararii statelor baltice de catre NATO contribuie la propria securitate. Cum summit-ul are loc la Varsovia, trebuie sa ne asteptam la un triumf diplomatic si strategic al flancului nordic.
Ce a facut in schimb Romania este neclar. Stim, bunaoara, ca …

spot_imgspot_img