In urma cu 100 de ani, Regele Ferdinand I ramasese singura speranta a unei Romanii aflate la ceas de cumpana. Intrata in Primul Razboi Mondial cu entuziasm, Romania suferise o serie de infrangeri dureroase. La inceputul anului 1917, Germania, Austro-Ungaria, Bulgaria si Turcia ocupau Oltenia, Muntenia, capitala Bucuresti si Dobrogea.
La est, Basarabia se afla inca sub ocupatie ruseasca, dar Imperiul Rus, care trebuia, conform intelegerii din 1916, sa furnizeze soldati si armament Romaniei pentru a rezista in fata ofensivei Puterilor Centrale, se prabusise. Locul Imperiului Tarilor fusese luat de o republica fragila, care a esuat in tentativa de a crea in Rusia o democratie de tip occidental si care a lasat locul uneia dintre cele mai sinistre dictaturi din istoria umanitatii, cea bolsevica. Si totusi, la doar un an dupa aceea, Regele Ferdinand I si Regina Maria deveneau suveranii Romaniei Mari, care regasea intre hotarele sale Basarabia, Bucovina, Maramuresul, Transilvania, Crisana si Banatul.
La 100 de ani dupa aceste momente, stranepoata Regilor Unirii, ASR Principesa Mostenitoare Margareta, Custodele Coroanei, a devenit din nou un simbol al sperantei si al unitatii printre cei care cred ca Romania trebuie sa fie monarhie.
Paralele tulburatoare
Intre destinul Regelui Ferdinand I si al Principesei Mostenitoare Margareta exista mai multe asemanari decat ar parea la prima vedere, iar stranepoata repeta, la o alta scara, destinul strabunicului ei.
In primul rand, prin forta destinului, cei doi membri ai Familiei Regale s-au nascut in strainatate. Ferdinand I a venit pe lume in 14 august 1865, la Sigmaringen, in Germania de azi. Principesa Mostenitoare Margareta a Romaniei s-a nascut in 26 martie 1949, la Lausanne, in Elvetia.
In al doilea rand, nici unul dintre ei nu parea destinat sa devina Principe Mostenitor. Ferdinand I era cel de-al doilea fiu al Principelui Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen, fratele mai mare al Regelui Carol I al Romaniei. In mod normal, Coroana Romaniei ar fi trebuit sa fie mostenita de un descendent masculin al lui Carol I. Insa acest lucru nu s-a intamplat, deoarece primul Rege al Romaniei nu a fost binecuvantat cu fii. Singura sa fiica, Principesa Maria a Romaniei, a trait doar patru ani. In acest context, succesorul sau la Coroana ar fi trebuit sa fie chiar fratele sau, Leopold. Insa, prin Pactul de Familie incheiat la 21 noiembrie 1880, Principele Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen a renuntat la succesiunea la Coroana Romaniei. Leopold a fost ales Rege al Spaniei, dar nu a apucat niciodata sa domneasca, din cauza opozitiei Frantei.
Prin acest Pact de Familie, fiii Principelui Leopold, si anume Wilhelm, Ferdinand si Carol, deveneau mostenitorii prezumtivi ai lui Carol I si intrau direct in linia de succesiune la Coroana Romaniei.
In 1886, Principele Wilhelm a renuntat la linia romaneasca, pentru a deveni succesorul tatalui sau, in timp ce Ferdinand devenea astfel urmasul direct al unchiului sau, Regele Carol I al Romaniei.
Intr-o situatie asemanatoare s-a regasit si Alteta Sa Regala Principesa Margareta a Romaniei. Regele Mihai I al Romaniei a fost binecuvantat cu cinci fiice, dar nu a avut niciun fiu. In momentul in care a fost silit sa plece in exil, in 1948, Romania era guvernata de Constitutia din 1923, repusa in vigoare de Regele Mihai I dupa actul de la 23 august 1944. Aceasta Constitutie cuprindea principiul legii salice, care stabilea faptul ca mostenitorul Regelui trebuie sa fie de sex masculin.
Insa aceasta regula s-a schimbat implicit din octombrie 1993, cand Romania a aderat la Conventia Europeana a Drepturilor Omului, iar aceasta aderare a adus doua lucruri importante. Primul este interzicerea oricarei discriminari pe baza de sex, religie, apartenenta politica etc. Cel de-al doilea este faptul ca, atunci cand exista un conflict intre reglementarile interne si Conventia Europeana a Drepturilor Omului, sunt aplicabile prevederile Conventiei Europene, deci, reglementarile internationale cu privire la drepturile omului se aplica cu prioritate fata de prevederile legislatiei interne.
Asadar, din octombrie 1993, principiul salic nu mai este aplicabil nici in cazul succesiunii la Coroana Romaniei. Ca o paranteza, si Casa Regala a Marii Britanii a fost nevoita sa isi modifice statutele ca efect al aderarii Regatului Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord la Conventia Europeana a Drepturilor Omului si a fost nevoita sa renunte la prevederile adoptate in perioada Reformei, prin care membrii Familiei Regale care se casatoreau cu catolici sau deveneau catolici erau exclusi din linia de succesiune.
Ca urmare a acestor schimbari, in 1997, Majestatea Sa Regele Mihai I si-a desemnat pentru prima oara un succesor, iar Margareta a Romaniei a devenit Principesa Mostenitoare. Momentul desemnarii sale a fost ales in mod simbolic la exact 50 de ani de la asa-zisa abdicare a Regelui Mihai I, un act nul deoarece a fost lezat de violenta psihica la care a fost supus Regele Romaniei, amenintat de comunisti cu executarea a 1.000 de tineri, in cazul refuzului semnarii documentului „abdicariia”.
De asemenea, la 30 decembrie 2007, chiar in anul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, Regele Mihai I a promulgat noile Norme Fundamentale ale Familiei Regale a Romaniei, care, in articolul 2, paragraful 4, prevad: „Actualul Mostenitor la Sefia Casei Regale a Romaniei este Alteta Sa Regala Margareta, Principesa Mostenitoare a Romaniei (jure sanguinis), care va fi de acum inainte si va ramane dupa decesul meu Custode al Coroanei Romaniei (ad personam)a”.
Ca urmare a bolii grave de care sufera Majestatea Sa …
Custodele Coroanei repeta destinul Regelui Unirii: Cinci asemanari interesante intre Regele Ferdinand I si Principesa Margareta
